Acest mister se revelează datorită unei anumite calităţi a tăcerii. Din acest motiv, tăcerea face în mod necesar parte dintr-o tehnică spirituală a rugăciunii. Pe de altă parte, tăcerea şi-a regăsit deja locul în celebrările comunitare ale liturgiei post-conciliare. Iar rolul său este esenţial: moment de pauză şi de odihnă în mijlocul înmulţirii cuvintelor, tăcerea facilitează întâlnirea dintre textul psalmului şi inima celui care se roagă. Este important să îi prezervăm întreaga densitate. Nu este numai lipsa oricărui zgomot extern – eventual şi evitarea muzicii de fond –, dar este mai ales încetarea oricărui gând, imagine sau sentiment susceptibile de a acapara sau de a distrage în profitul lor energia spirituală a Cuvântului. Timpul analizării conceptuale şi al reflecţiei logice aparţine din acest moment numai trecutului. A ajuns momentul unei pacifice rumegări a Cuvântului într-o atenţie goală/nudă, lipsită de concepte şi dorinţe; inima se află în stare de veghe şi profund disponibilă oricărui impuls al Duhului Sfânt. Feciorie interioară pentru care nu ar trebui să ne temem niciodată că vom plăti prea mult, atât este de indispensabil Cuvântul pentru ca să poată fecunda inimile şi să producă roadele care vor rămâne.
După ce vom fi parcurs această tăcere, ne putem întoarce la cuvântul psalmului, dar în acest moment rugăciunea Psaltirii este mult schimbată. Psalmul nu mai este oferit din exterior şi aproape că nu mai este nevoie deloc de a intra în el. Acum se află în interiorul nostru, de acolo ţâşneşte. Şi este totdeauna Duhul Sfânt cel care, cu siguranţă inspiră cuvintele înseşi a psalmului, suflul său traversând trupul şi inima celui care se roagă.
- Suntem conştienţi că rugăciunea noastră este mai degrabă o activitate a Duhului Sfânt în noi şi nu noi suntem protagoniştii ei?
- Am încercat vreodată să ne rugăm cu psalmii şi să învăţăm de la această şcoală de rugăciune cum să ne rugăm?
- Am îndemnat/învăţat pe alţii să se roage cu psalmii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial