Când stelele vor fi doar o amintire
ascunsă în inima cerului, când soarele
va coborî la loc de odihnă
cufundându-se, în tăcere plină de slavă,
în adâncul oceanului slavei lui Dumnezeu,
când imensitatea creaţiei îşi va fi împlinit destinul
şi-şi va fi primit şi răsplata,
când moartea prin moarte va fi nimicită
şi va dăinui pe veci
doar Viaţa fără de moarte,
atunci cântecul meu va trăi şi el
să călăuzească pietrele de moară
de la furia apocalipsei la porţile Paradisului.
Când puterea Domnului
va împlini cuvintele profeţilor,
cântecul meu, în mijlocul ruinei munţilor,
va îngâna bocetul stelelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial