Ultimul reper: nihilismul (IV)

Dar anti-metafizica lui Nietzsche rămâne încă o metafizică. În fond, răsturnarea metafizicii platoniciene, operată de Nietzsche, ţine de jocul însuși al metafizicii, de o combinatorică până la urmă sterilă. Nietzsche nu depăşeşte metafizica. Anti-metafizica lui e tot o metafizică.


Ce consecinţe are pentru om moartea lui Dumnezeu vestită de Nebunul lui Nietzsche? În Nietzsches Wort 'Gott ist tot', Martin Heidegger afirmă : “Dacă Dumnezeu în calitate de cauză supra-sensibilă şi ca finalitate a oricărei realităţi a murit, dacă lumea supra-sensibilă a Ideilor / Formelor a pierdut întreaga forţă de obligare [constrîngere] şi, mai ales. de trezire şi înălţare, omul nu mai ştie de ce să se prindă: nu mai rămâne aşadar nimic care l-ar putea orienta”.

Tocmai pentru acest motiv, Friedrich Nietzsche se întreabă: “Nu rătăcim oare printr-un neant infinit?”. Ca dispariţie a oricărui reper, nihilismul se abate aşadar asupra lumii: “Nihilismul, cel mai neliniştitor dintre toţi musafirii, e în faţa porţii”.

Dar nihilismul - spune Martin Heidegger - nu e o doctrină şi din cadrele sale nu se poate evada: “În istoria lumii, nihilismul e o mişcare ce precipită popoarele în sfera puterii Timpurilor Moderne”; el e o mişcare neliniştitoare, care nu-şi poate numi originile.

Într-un cuvînt, nihilismul nu e o formă de liberă cugetare sau de ateism. El e cadrul în care se mişcă de câteva secole gândirea modernă...

Emil Ghețu


N. A. Maurice Chabas (1862-1947): Mireille (detaliu).