Heidegger îşi propune să explice semnificaţia afirmaţiei nietzscheene Gott ist tot în cadrul unei discuţii mai largi despre nihilism şi despre esenţa nihilismului. Dar această discuţie despre nihilism, constată gînditorul german, încă nu a avut loc; ea abia trebuie să înceapă. Metafizica occidentală, crede Martin Heidegger, se află într-un stadiu terminal: posibilităţile ei de dezvoltare au fost deja epuizate.
Răsturnarea metafizicii (a platonismului, mai precis) operată de Nietzsche marchează tocmai acest final: metafizica se află la sfîrşit şi ea poate fi cel mult depăşită într-o direcţie pe care Heidegger nu o vede încă, dar pe care o bănuiește. Aş menţiona în treacăt că Heidegger a redactat mai multe eseuri pe tema depăşirii metafizicii. Noi ne vom referi aici și acum doar la Nietzsches Wort 'Gott ist tot' (1943)...
Ce se întâmplă acum, în stadiul terminal al metafizicii? Heidegger precizează: “Supra-sensibilul nu mai e decât produsul inconsistent al sensibilului. Dar depreciindu-i astfel contrariul, sensibilul s-a renegat pe el însuşi în esenţa sa. Destituirea supra-sensibilului suprimă de asemenea purul sensibil şi, prin asta, diferenţa dintre [sensibil şi inteligibil]”.
Destituirea ajunge la o poziţie neutră, exprimată printr-un nici-nici. Se accede la un “non-raţional” sau, mai corect, la ceva imposibil de gîndit, de prins de către raţiune. Friedrich Nietzsche desemnează această neputinţă, această imposibilitate de a mai putea gândi diferenţa dintre sensibil şi inteligibil ca nihilism. Nihilismul, adaugă Heidegger, e numele unei mişcări istorice. Nietzsche caracterizează şi defineşte nihilismul prin afirmaţia metaforică “Dumnezeu a murit”. Ce vrea să zică propriu-zis filosoful?
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial