I se atribuie lui Tertullian o vorbă pe care nu a spus-o niciodată credo quia absurdum. De fapt, în tratatul De carne Christi, Tertullian scrie literal: credibile est, quia ineptum est, ceea ce înseamna oarecum altceva.
Tertullian spune (luând ca model un loc din Retorica lui Aristotel) ca, în realitate, anumite evenimente (și povestea lor) sunt atât de improbabile încât e mai bine să deducem posibilitatea lor tocmai din improbabilitatea lor extremă, din faptul că par pur și simplu incredibile, prostești.
Sunt incredibile – fără a fi absurde!- încât e preferabil să crezi că s-au petrecut sau că vor avea loc cândva. Irascibilul Tertullian polemiza cu ereticul Markion care a susținut că, la Răstignire, Iisus a avut un trup părelnic, doar aparent. Și că nu a suferit pe Cruce cu adevărat. Markion era doket așadar, spunea că Iisus a fost răstignit numai de formă etc.
Tertullian (care a murit, la rândul lui, ca eretic montanist) respingea doketismul lui Markin: Iisus a avut un trup real și a suferit în chip real (nu de formă), pe o Cruce reală, într-un moment real dintr-o istorie cât se poate de reală, chinuit și insultat de oameni reali. Și tocmai pentru că acest fapt, Răstignirea, e atât de incredibil, trebuie să credem în realitatea lui.
Faptul răstignirii nu e absurd. Iar Tertullian crede nu pentru că e absurd, fiindcă ar fi un non-sens, ci pentru că toți ceilalți eretici (și Markion împreună cu ei) cred că e de necrezut. E vorba, deci, de un raționament dintr-o probabilitate mică / slabă, raționament comentat, cândva, de Aristotel în Retorica.
Spusa lui Tertullian nu face decât să ilustreze acest tip de raționament.
Ioan Vișan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial