Termen grecesc – înţeles creştin

Am promis câteva rânduri despre poziţia lui John Meyendorff privind posibilitatea unei filosofii creştine; acesta consideră că o metodă mult mai constructivă de abordare a chestiunii prezente constă într-o distincţie preliminară între sistemele filosofice ca atare şi conceptele sau termenii individuali.

,,Utilizarea conceptelor şi a terminologiei greceşti a fost un mijloc inevitabil de comunicare şi un pas necesar în a face relevantă Evanghelia creştină unei lumi în care ea a apărut şi în care a trebuit să se răspândească.” (p. 35)

Autorul recomandă evitarea utilizării sintagmelor ce caracterizează gândirea patristică drept ,,elenism creştin”, sau ,,elenizarea creştinismului, ,,platonism răsăritean” sau ,,aristotelism apusean”. Sfinţii Părinţi influenţaţi de educaţia grecească în care s-au format şi având drept auditoriu un public grec au fost nevoiţi, pentru a face înţeles mesajul evanghelic, să utilizeze terminologia greacă care dobândeşte un sens nou atunci când este utilizată în afara contextului filosofic;

,,Trei ipostasuri (hypostaseis) unite într-o singură fiinţă (ousia), sau două “firi” (physeis) unite într-un singur ipostas nu pot constitui parte din sistemul de gândire platonic sau aristotelic, şi implică noi afirmaţii metafizice personaliste (şi, prin urmare, neelene). … gândirea patristică greacă a rămas deschisă problematicii filosofice greceşti, dar a evitat închiderea sa în sistemele filosofice elene”.(p.36)

O atitudine asemănătoare lui Meyendorff privind utilizarea terminologiei greceşti de către Sfinţii Părinţi vine şi din partea teologului Paul Evdokimov care consideră că aceştia au ,,botezat” unele concepte ale gândirii elenistice pentru a mijloci transmiterea şi exprimarea mesajului evanghelic. ,,Nici unul dintre aceste concepte, spune Evdokimov, nu a fost primit fără o profundă modificare în funcţie de contextul doctrinar”. O asemenea preluare şi prelucrare a termenilor era necesară deoarece ,,conştiinţa dogmatică nu poseda încă un aparat terminologic bine pus la punct şi precis pentru a expune doctrina corectă şi a respinge orice confuzie heterodoxă”.

Bibliografie:

JOHN MEYENDORFF, Teologia Bizantină, Tendinţe istorice şi Teme doctrinare, traducere din limba engleză de ALEXANDRU I. STAN, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996.

PAUL EVDOKIMOV, Sfântul Duh în tradiţia ortodoxă, traducere şi prefaţă de pr. prof. dr. VASILE RĂDUCĂ, în colecţia Sfinţi Părinţi pe înţelesul tuturor, vol 3.

În imagine: Pe urmele altor artiști (Bosch, Calot etc.), pictorul Max Ernst (1891-1976) a realizat în 1945 o interesantă Ispitire a sfântului Anton.

Autor: Muraru Raluca