Legenda păsării Gușă roșie

Trăia odată o pasăre toată cenușie: nu avea nimic care să atragă atenția, pentru că

era mică și chiar urâțică.

Nimeni nu voia să se joace cu ea.

„Cine te crezi?”

„Pleacă de aici, ești urâtă, nu vreau să mă joc cu tine!”

Îmi e rușine să te avem vecină, pleacă departe!”

Acestea și multe altele îi spuneau celelalte păsărele.

Păsărica pleca, zbura singură, cu inima grea și plină de solitudine și de tristețe.

Într-una din zile zbură în afara unui oraș. Nu știa că era vorba de Ierusalim. Privind bine, văzu pe o colină trei cruci cu trei oameni agățați pe ele. Numai unul însă avea o coroană apăsată pe cap.

Inima ei cea mică se supără: nu era de ajuns să i se bată cuie în picioare și în mâini? Nu era de ajuns să fie lăsat acolo să moară de foame și de sete, așa cum au făcut pentru ceilalți doi?

Era foarte supărată și plină de compasiune față de acel Răstignit.

Ea nu știa că acela era Isus.

Dintr-o dată i se ilumină fața: dar oare aș putea face ceva pentru El?

Întinse aripile, luă viteză și cu un zbor precis se apropie de Isus și cu toată puterea ciocului ei smulse un spin, apoi un altul și un altul încă.

La ultimul spin smuls, o picătură de sânge îi stropi pieptul, în timp ce El îi zâmbea, ca și cum ar fi vrut să-i mulțumească.

Păsărica fugi să se spele la fântână, dar cu cât se spăla mai mult cu atât pata de sânge devenea pe pieptul ei mai luminoasă.

„Oh, cât ești de frumoasă!”, îi spuse um alt păsărel care trecea pe acolo, „nici o altă pasăre nu mai are o culoare atât de frumoasă pe piept!”

„Vino să te joci cu noi! Te vom numi Gușă roșie, îi spuseră celelalte păsărele.

Gușă roșie nu așteptă de două ori. Le iertă și începu să se joace cu ele, cântând și fiind plină de fericire.

Un gând însă îi trecu prin inimă: copii mei vor fi toți cenușii, sau vor avea un frumos piept roșu ca mine!

Păsărelul care o văzuse mai înainte se îndrăgosti de ea și împreună construiră un cuib. Atunci când ea depuse ouăle, celălalt păsărel stătea acolo tot timpul să o păzească, și să prindă momentul când puii își vor scoate capul din ouă.

Da, noii născuți aveau pieptul roșu ca ea. Se umplură amândouă de fericire.

Nu știa că atunci când Răstignitul oferă darurile lui, nu o face niciodată pe jumătate.