Suntem actori sau reactori?

Într-una din zile Harris și un prieten de-al lui au mers la un chioșc, pentru că prietenul

voia să cumpere un ziar. Chiar dacă la fel ca în toate celelalte zile vânzătorul a fost foarte coleric și răutăcios, prietenul lui Harris a rămas la fel de manierat față de acesta, până la punctul în care, după ce cumpără ziarul, avu politețea să-i ureze acestuia: O zi bună! Sărăcuțul vânzător, mai coleric ca niciodată, îi răspunse: Nu veni să-mi spui mie cum trebuie să fie ziua mea. Am eu în minte cu totul altceva.

După ce plecară, Harris își întrebă prietenul:

-         Acest tip e întotdeauna atât de răutăcios?

-         Din păcate, da.

-         Și tu ești totdeauna atât de gentil cu el?

-         Desigur.

-         Dar cum faci să fi atât de manierat cu el, în vreme ce el este atât de coleric cu tine?

Prietenul lui Harris tăcu un moment, pentru că răspunsul i se părea evident, apoi spuse: Pentru că nu vreau ca să fie el cel care decide cum trebuie eu să acționez: eu trebuie să decid cum trebuie să acționez. Vezi, eu sunt unul care acționează, nu unul care reacționează.

Într-un articol scris după câteva zile, Harris recunoscu că la început acel răspuns îl suprinsese dar că, gândindu-se mai bine, ajunsese la următoarea concluzie: Aceasta este o mare lecție de viață: trebuie să fim actori, nu reactori.

Diferența dintre aceste două opțiuni este foarte clară: actorii decid cum să acționeze. Reactorii lasă ca să fie alții, situațiile, grupul, sau barometrul cel care să decidă în locul lor (John Powell).