Doi comercianți bogați
deciseră într-o zi să plece în căutarea lucrului cel mai prețios din lume. Se vor
fi reîntâlnit numai atunci când vor fi descoperit acel lucru. Primul dintre ei
nu avu nici o îndoială și plecă în căutarea unui rubin. Traversă mari și
deșerturi, urcă pe vârful munților și trecut prin orașe nenumărate, până când
dădu de acel rubin. Era cea mai frumoasă piatră din lume. Se întoarse și-și
așteptă prietenul.
Acesta, într-una din
zile, după ce căutase o grămadă, se așezase pe marginea unui râu. Acolo văzu o
rață care, în mijlocul stufărișului își căuta puișorii care se îndepărtaseră de
ea. Puișorii erau mulți și neastâmpărați, iar rața mamă le-a căutat până la
asfințitul soarelui, până le-a găsit pe toate și le-a adunat sub aripile ei. Atunci
omul zâmbi și se reîntoarse în satul lui.
Când îl văzu
prietenul, îi arătă piatra prețioasă și, plin de curiozitate îl întrebă: „Tu ce
ai găsit prețios?” Văd ceva magnific; se vede din chipul tău bucuros!”
L-am căutat pe
Dumnezeu, spuse acesta.
Și l-ai găsit?,
întrebă din nou prietenul.
„Am descoperit că era
El cel care mă căuta pe mine”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial