POLIȚAIUL NEBUN

Este de neînțeles omul fără context, dacă nu are o familie, dacă nu trăiește într-o comunitate.

Este chiar adevărat că orice lucru sau persoană este înțeleasă pentru ceea ce este și pentru ceea ce face, dacă este pus în locul potrivit.

Îmi amintesc bine cum, copil fiind, am fost dus pentru prima dată în oraș. Într-o mare piață am văzut un domn: în picioare, pe un piedestal, singur, se învârtea în jurul lui și, cu mănuși albe gesticula, rididânc mâna dreaptă, apoi mâna stângă, apoi întindea brațele în formă de cruce, și tot așa... Adresându-mă mamei, i-am spus: Omul ăsta e nebun!

Zâmbind, ea mi-a explicat că nu este nebun, că este un polițai care dirijează circulația prin gesticulația lui, stand acolo în mijlocul traficului, și astfel ajută persoanele să circule în ordine. Totul este normal pentru că el acționează în contextual meseriei lui.

Ar fi fost lucru anormal dacă ar fi făcut acele gesturi și s-ar fi comportat așa în afara acelui context, într-un magazin, într-o biserică sau în familie.

Orice frază , dacă este pusă în contextul ei, are o semnificație; dar, luată izolat, ar putea lua o semnificație chiar contrară.

Un baston, în mâna celui care ațâță focul, a unuia care este nervos, sau în mâna unui excursionist, sau agitat de un cioban, sau în mâna bunicului meu, asumă scopuri diferite pentru diferit etse contextul persoanelor care-l folosesc. Ar fi de neînțeles dacă bastonul ar fi aruncat în drum.

Fără context, este aproape imposibil să descifrăm realitatea.

Este de neînțeles omul fără context, dacă nu are familie, dacă nu trăiește în comunitate.

Omul se poate înțelege pe sine numai dacă trăiește în contextul fraternității universale