După ce apostolii, ca orice evreu
credincios, au terminat studiile elementare din sinagogă, au fost admişi la
studii teologice superioare în şcoala lui Isus Cristos. Admiterea la studiile
liceale a avut loc pe lac cu ocazia pescuirii minunate (Lc 5,1-11). Examenul de
maturitate (capacitate) al apostolilor a avut loc în Cezareea lui Filip, Petru
fiind şef de promoţie (Mt 16,13-20). Toţi apostolii au fost promovaţi şi admişi
la facultate, la studiile pentru licenţă, specialitatea „misterul pascal”,
adică taina crucii, morţii şi învierii lui Cristos. Examenul de licenţă s-a
ţinut sub Crucea lui Cristos, fiind promovat numai apostolul Ioan de la
„pastorală” şi de toate femeile de la „asistenţă socială”. Reexaminarea a avut
loc după Învierea lui Cristos, la marea Tiberiadei, din nou cu ocazia unei
pescuiri minunate. Banchetul de absolvire a fost unul de tip euharistic cu
pâine şi peşte în loc de vin. Petru a fost examinat separat cu întreita
întrebare: „Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti / ţii la mine?” şi instituit din
nou şef de promoţie (Io 21). Cu profesorul Isus Cristos, studiile au fost
intensive, aşa că apostoli au terminat atât liceul cât şi facultatea în
aproximativ trei ani.
1. Secţiile şcolii lui Isus Cristos Pe
lângă funcţiile de profet, rege, preot şi mire Isus Cristos este şi învăţător
sau rabin suprem: „voi să nu vă numiţi Rabbi fiindcă unul singur este
Învăţătorul (didáskalos) vostru” (Mt 23,8). Este numit „Învăţător (didáskale)
bun” de bogatul care-l întreabă ce să facă ca să moştenească viaţa veşnică (Mc
10,17; Lc 18,18). Fariseul Nicodim, fruntaş al iudeilor, i se adresează:
„Rabbi, ştim că eşti un învăţător (didáskalos) venit de la Dumnezeu” (In
3,1-2). Marta, sora lui Lazăr, îl numeşte şi ea „Învăţătorul” (In 11,28: didáskalos).
Iuda, când îl predă sărutându-l, i se adresează: „Rabbi” (Mc 14,45). Spre
deosebire de scribii evrei, Isus Cristos îi învăţa pe oameni calea lui Dumnezeu
(Mt 22,16) ca unul care avea autoritate-putere (Mt 7,29). Isus Cristos fiind
Maestru avea ucenici, fiind Învăţător a avut elevi, instruindu-i nu într-o
clădire ci itinerant. Evangheliile vorbesc de două clase de ucenici bărbaţi
pentru specialitatea „pastorală” şi o clasă de femei pentru specialitatea
„asistenţă socială” (Lc 8,1-3). Prima clasă era formată din 12 ucenici sau
apostoli, seminţele „noului Israel”: „Simon, numit Petru, şi Andrei, fratele
lui, Iacob al lui Zebedeu şi Ioan, fratele lui, Filip şi Bartolomeu, Toma şi
Matei, vameşul, Iacob al lui Alfeu şi Tadeu, Simon Cananeanul şi Iuda
Iscariotul, care l-a predat” (Mt 10,1-4). A doua clasă era formată din 70 de
ucenici, trimişi ca şi cei 12 apostoli în „practică pastoral-misionară” (Lc
10,1-11). Clasa de „asistenţă socială” era formată numai din femei: „Maria,
zisă Magdalena; Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod; Susana şi
multe altele, care slujeau cu averile lor” (Lc 8,2-3).
2. Studiile liceale Locul examenului de
admitere la „liceul” lui Isus Cristos, al lui Petru, Iacob şi Ioan, a fost pe
lacul Ghenizaret cu ocazia pescuirii minunate (Lc 5,1-11), având ca unică probă
verificarea disponibilităţii candidaţilor de a acţiona (pescui) după cuvântul
lui Cristos (Lc 5,4-5). Candidatul Petru cunoştea bine toate regulile artei
pescuitului căci era pescar de meserie. Timpul potrivit pentru pescuit este
noaptea, nu dimineaţa, şi locul potrivit este în larg, nu la ţărm. Petru
constată că toată truda nocturnă după tehnica pescuitului a fost zadarnică. Nu
au pescuit nimic, dar acceptă să acţioneze după cuvântul lui Isus Cristos şi
miracolul se înfăptuieşte. Examenul este luat. Petru, Iacob şi Ioan sunt
promovaşi, aşa că lasă totul şi-l urmează pe Isus spre a se pregăti să devină
pescari de oameni. În Cezareea lui Filip, unde Isus Cristos se retrage cu
apostolii pentru un timp de reculegere spirituală şi verificare a vocaţiei (Mt
16,13-20), are loc examenul de maturitate (capacitate) al apostolilor. Examenul
constă din două întrebări: o întrebare de cultură generală, cu privire la
opinia publică, părerea oamenilor despre Fiul omului (Mt 16,13: „cine spun
oamenii că este Fiul omului?”), şi o întrebare de cultură personală (Mt 16,15:
„dar voi cine spuneţi că sunt?”). Toţi apostolii sunt promovaţi şi admişi la
specializare în taina Crucii, pentru că, în frunte cu Petru, recunosc în Fiul
omului, nu ca mulţimile, un simplu profet, ci pe „Cristosul, Fiul Dumnezeului
viu” (Mt 16,16). Această cunoaştere a mesianităţii şi dumnezeirii lui Isus
Cristos este primită printr-o revelaţie aparte, prin înţelegerea dăruită de
Tatăl ceresc şi nu prin simţul sufletesc al percepţiei sau simţirii (Mt 16,17:
„carne şi sânge”), nu prin cel al opiniei personale sau publice bine cunoscute
(Mt 16,14) şi nici prin fantezie, imaginând în Cristos un rege omenesc ca fiii
lui Zebedeu (Mt 20,20-28), sau prin gândire discursivă (printr-un raţionament
omenesc). Simon Petru, ca „şef de promoţie”, primeşte drept premiu o fericire
(Mt 16,17: „fericit eşti, Simone, Bariona”) şi „cheile” primei promoţii de
apostoli (Mt 16,19: „cheile Împărăţiei cerurilor”), spre a „lega” şi
”dezlega/elibera” pe pământ cu consecinţe în cer (Mt 18,18), chei necesare
pentru accesul, fără opreliştea morţii, din Biserica pământească, fondată de
Cristos pe temelia apostolilor (Mt 16,18; Ef 2,20), în Biserica cerească.
3. Studiile superioare Promovat fiind
examenul de maturitate de către toţi cei 12 ucenici, Isus Cristos le-a putut
anunţa pentru prima dată subiectul principal pentru studiile superioare de
licenţă, specializarea în „misterul pascal”, în taina patimii, morţii şi
învierii lui Cristos (Mt 16,21: Isus Cristos „trebuie să meargă la Ierusalim şi
să pătimească multe din partea bătrânilor, a preoţilor şi cărturarilor şi să
fie omorât şi a treia zi să învieze”). Petru,
şeful de promoţie la examenul de maturitate, promovat „cardinal, secretar de
stat”, responsabil cu politica apostolică, înfăptuieşte primul act de
diplomaţie. Gândind la cele ale oamenilor, şi nu la planul de mântuire al lui
Dumnezeu, Petru îi propune lui Isus Cristos ocolirea crucii, făcând involuntar
jocul Diavolului, fapt pentru care este respins de Isus cu aceleaşi cuvinte cu
care l-a respins pe Diavol în scena ispitirilor din pustiu: „pleacă din faţa
mea, Satană!” (Mt 16,22-23, cf. 4,10). Un act modern de diplomaţie
ecleziastică, orientat spre ocolirea Crucii (persecuţiei), a fost dialogul
Secretariatului de stat al Vaticanului cu regimurile comuniste din estul
Europei (ost politik), pentru a da puţin oxigen bisericilor catolice
sufocate de persecuţia comunistă. Perspectiva patimii, morţii şi învierii a mai
fost anunţată de Isus încă de două ori. A doua oară după schimbarea la faţă (Mt
17,22-23) şi a treia oară suindu-se la Ierusalim (Mt 20,17-19). Ucenicii nu au
putut digera această perspectivă şi de aceea, la examenul de licenţă de sub
Cruce, nu s-a prezentat decât ucenicul iubit, Ioan, şi femeile de la asistenţă
socială (Mt 27,55-56; In 19,25-26). Petru diplomatul, care i-a promis lui Isus
că va merge cu el până la moarte (Mt 26,33‑35), a încercat să promoveze
examenul Crucii, urmându-l pe Isus arestat în palatul marelui preot „cu pilele”
puse de Ioan (In 18,15-17). Dar a experimentat falimentul diplomaţiei omeneşti
care l-a dus la întreita lepădare de Cristos, lepădare spălată cu plânsul amar
(Lc 22,54-62). Reexaminarea apostolilor a avut loc după învierea lui Isus
Cristos, pe malul lacului Tiberiadei (In 21,1-14). După o noapte în care n-au
pescuit nimic în larg fără Isus (v.3), dimineaţa, lângă mal, în timpul şi locul
nepotrivit pentru pescuit, ascultând de îndemnul lui Isus, cei pregătiţi să
devină „pescari de oameni”, au pescuit 153 de peşti mari (vv. 6.11). Reexaminarea
se completează şi cu „banchet de absolvire” de tip euharistic cu pâine şi peşte
fript în loc de vin. Între simbolul euharistic al potirului cu vin şi al
peştelui fript există echivalenţă, ambele indicând suferinţa şi moartea.
Peştele, simbol cristic în catacombe, iese din mediul său natural, apa, intră
în atmosfera umană, moare şi este consumat fript. La fel, Isus Cristos iese din
mediul divin, intră în cel uman, moare şi se oferă ca hrană fript de focul
Duhului Sfânt.
Înainte de a fi instituit „şef de
promoţie”, Petru este examinat şi separat cu întreita întrebare: „Simone, fiul
lui Iona, mă iubeşti/ ţii la mine (agapein, de două ori şi o dată, philein)?”,
pentru a fi iertat de întreita lepădare. După experienţa celor trei renegări
din curtea marelui preot, Petru răspunde prudent: „da, Doamne (tu le ştii pe
toate), tu ştii că ţin la tine (philein)” (In 21,15-17). Mulţumit de
mărturisirea lui Petru, Înviatul îi încredinţează paşterea mieluşeilor şi
păstorirea oilor cuvântătoare. După prevestirea sorţii lui Petru, Isus Cristos
îi spune ca el, şi nu Ioan, să-l urmeze în primat şi martiriu (In 21,19-22).
Astfel, „cardinalul” Petru este ales „papă” (protos). Cu ucenicul pe care-l
iubea, Isus avea alte planuri. Prin revelaţia din cartea Apocalipsei (istoria
viitoare a lumii şi a bisericii), dezvăluită de Isus Cristos înviat, Ioan va
rămâne cu noi, „nemuritor”, până la reîntoarcerea lui Isus Cristos (In 21,23).
După ce i-a mai instruit pe apostoli cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu, timp
de patruzeci de zile, Înviatul s-a înălţat la cer la dreapta Tatălui,
poruncindu-le apostolilor să nu se depărteze de Ierusalim până nu vor fi
îmbrăcaţi cu putere de sus primind făgăduinţa Tatălui (Fapte 1,3-4; Lc 24,49).
Apostoli au primit făgăduinţa Tatălui, adică pe Duhul Sfânt sub chip de limbi
de foc, la Rusalii (Fapte 2,1-21), devenind astfel „doctori în teologie”. Această
succintă prezentare a studiilor teologice ale apostolilor, într-un limbaj
simbolic actualizat conform structurii actuale a învăţământului teologic, este
dedicată preoţilor greco-catolici cu studii teologice clandestine şi celor din
eparhia de Cluj-Gherla care au urmat un curs intensiv de patru semestre, în
perioada 1990-1992, şi care în 25 februarie 2012 au sărbătorit la Cluj-Napoca
aniversarea a 20 de ani de la terminarea studiilor teologice.
Autor: S. Făgăraș
Sursa: www.oglindanet.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial