îmi mai auzi muţenia?
Nestins rămâne strigătul meu fără cuvinte.
Mă vei dezgropa vreodată
din tăcerea fără sfârşit
care-ţi împresoară cerurile?
Oare m-auzi?
Sau e fără sens să mai strig?
Căci nu mai simt decât ghearele spaimei
care mă apucă de ceafă.
Îngăduie-mi doar să sper în Tine, Doamne...
Atât de mult îţi doresc apropierea,
cu tot tremurul care-mi face vâlvătaia iubirii
încă mai arzătoare.
Îngroapă-mă în îmbrăţişarea Ta!
Nu mă lăsa în gerul lumii.
Chiar fără aer de-aş rămâne,
n-aş înceta să Te strig iar şi iar.
Fii binecuvântarea tremurului meu de frunză
spulberată de bătaia vântului.
Şi dă prăbuşirii mele
măcar un nume duios şi o pernă sub cap.
Traducere: Sorina Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial