Fântâna (sau cântecul sufletului care arde de nerăbdare să-l cunoască pe Dumnezeu prin credință)

(Sfântul Ioan al Crucii)
Cât de bine ştiu izvorul acela
care curge în adâncul nopţii.

Fântâna eternă e ascunsă.
Dar cât de bine ştiu unde curg apele ei,
deşi noaptea-i adâncă.

Nu ştiu unde-şi are începutul.
Şi totuşi, toate îşi au în ea începutul,
deşi-i noapte adâncă.

Ştiu că nu-i nimic atât de minunat
ca această fântână
şi că din ea se adapă cerul şi pământul,
deşi noaptea-i adâncă.

Nimeni nu poate coborî în fântână
şi nimeni nu-i poate afla capătul,
deşi noaptea-i adâncă.

Limpezimea ei nu cunoaşte întuneric,
izvor făcându-se a toată strălucirea,
deşi-i adânc de noapte.

Torentul apelor ei
se revarsă peste oameni, ceruri şi bezne,
în adâncul nopţii.

Atotputernic e izvorul care ţâşneşte
din această fântână
când adâncă-i noaptea.

Fântâna eternă stă ascunsă
în pâinea care tuturor ne dă viaţă,
deşi adâncă-i noaptea.

Ea cheamă toată suflarea omenească
să se adape din izvorul ei,
deşi în întuneric,
căci de nepătruns e noaptea.

O, fântână vie, pe care-o doresc –
în pâinea vieţii îi văd flacăra nestinsă,
deşi adâncă-i noaptea.

Comentariu:

„Fântâna” de care vorbeşte Sf. Ioan al Crucii nu este nici pe departe o metaforă poetică, ci doar o transpunere în limbaj poetic a unei experienţe mistice.

Se vorbeşte despre o „apă vie” care devine, pentru cine bea din ea, cauză a unei vieţi noi, în spirit şi în adevăr. În poemul de faţă, fântâna este de fapt Duhul Sfânt. Şi de ce este ea descoperită mereu „în adâncul nopţii”? Noaptea – noaptea neagră a sufletului – este crucială în limbajul mistic specific Sfântului Ioan al Crucii. Ea poate simboliza dezorientarea inevitabilă de la început, când conştiinţa, desprinsă în prealabil de lucrurile materiale, trăieşte, febrilă, aşteptarea Divinului. Noaptea este, astfel, un prag spiritual, deşertul sufletesc în mijlocul căruia este descoperită Fântâna – Duhul Sfânt Care se pogoară „în pâinea vieţii”, adică în Sacramentul Euharistiei, transformând pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele lui Cristos.

Traducere: Munteanu Sorina