Un călugăr, fiind insultat de un alt călugăr, s-a dus la abatele Petru și i-a spus: „Am fost insultat de acest călugăr și vreau să mă răzbun”. Bătrânul abate l-a implorat: „Nu fă acest lucru, fiul meu; lasă mai degrabă ca Dumnezeu să se îngrijească să -ți facă dreptate”. Dar acela a răspuns: „Nu voi avea odihnă până nu mă voi fi răzbunat”. Atunci bătrânul a răspuns: Frate, hai să ne rugăm”. Și a început să spună: „O, Dumnezeul nostru, nu mai avem nevoie ca să te ocupi de noi, pentru că noi ne vom face dreptate singuri”. La aceste cuvinte, călugărul a căzut la picioarele bătrânului, spunând: „Părinte, iartă-mă, de acum înainte nu mă voi mai certa cu fratele meu (Din Viețile Părinților deșertului)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial