Odată Padre Pio a
fost întrebat: „Ați dori să celebrați de mai multe ori pe zi Sf. Liturghie?”.
El a răspuns: „Dacă ar fi după mine, nu aș coborî niciodată de la altar”.
Padre Pio nu obosea să repete: „Este mai ușor ca lumea să continue să
existe fără soare decât fără Sf. Liturghie”.
Într-o zi, Isus îi apăru lui Padre Pio, desfigurat și tot plin de vânătăi.
El îi arătă o mare mulțime de preoți, printre care diferiți demnitari
bisericești; unii dintre aceștia celebrau, alții se pregăteau să înceapă Sf.
Liturghie, alții terminaseră de celebrat. Vizita lui Isus suferind mă întristă
foarte mult, de aceea am voit să-L întreb care este motivul acelei mari
suferințe. Nu am primit nici un răspuns. Însă privirea lui se îndreptă din nou
spre acei preoți, dar după puțin, aproape speriat și ca și cum ar fi fost
obosit să mai privească, întoarse chipul și, privindu-mă pe mine, cu mare
oroare, am observat două lacrimi care-i alunecau pe obraji. Se îndepărtă de acea
mulțime de preoți cu o mare expresie de dezgust în privire, strigând: Măcelarilor!
Și, îndreptându-se spre mine, spuse: „Fiul meu, să nu crezi că agonia mea a
durat numai trei ceasuri: nu! Eu voi fi, din cauza sufletelor ajutate de mine,
în agonie până la sfârșitul lumii. În timpul agoniei mele, fiul meu, nu trebuie
să se doarmă”. Iar Padre Pio încheie: „Din păcate Isus are dreptate să se plângă
de ingratitudinea noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial