Istoria Sf. Liturghii gregoriene

Acest obicei pios s-a născut astfel:

Un călugăr din mănăstirea fondată de Sfântul Papă Grigore cel Mare acceptase, fără acordul superiorului, trei bănuți de aur de la un binefăcător de-al lui: aceasta era o încălcare foarte gravă a votului de sărăcie profesat de călugări, pentru care trebuia să fie excomunicat.

Murind după puțină vreme, Sf. Grigore, pentru a da o lecție exemplară întregii comunități monahale, nu numai că l-a lăsat pe acel călugăr în pedeapsa excomunicării, dar l-a și îngropat în afara cimitirului comun, aruncând cei trei bănuți de aur în aceeași groapă cu cadavrul călugărului. După ceva vreme, cuprins de milă, Sfântul a chemat pe administratorul mănăstirii și i-a zis: „Confratele nostru este chinuit de pedepsele Purgatorului: începe imediat pentru sufletul lui celebrarea a treizeci de Sf. Liturghii, fără întrerupere”.

 Călugărul făcu ceea ce îi poruncise superiorul; dar, din cauza prea multelor ocupații, nu s-a gândit să numere zilele. Într-o noapte îi apăru călugărul decedat și îi spuse că pleca în Paradis, eliberat de pedepsele primite. Numărară atunci Sf. Liturghii celebrate pentru sufletul călugărului și văzură că erau exact treizeci.

De aici a început obiceiul de a cere să se celebreze treizeci de Sf. Liturghii pentru răposați, numite Gregoriene, de la numele Sf. Grigore: obicei care există și astăzi în mănăstirile benedictine și trapiste și pe care Dumnezeu, prin mai multe revelații a făcut cunoscut că îi este plăcut și bine primit (Dialoguri, IV, 10).

Se poate răspunde aici unei critici care se aude foarte ușor: „Vezi, se spune, este de ajuns să ai bani și o să ai noroc și în viața viitoare. Unii fac ceea ce le taie capul în această lume și apoi, prin celebrarea acestor treizeci de Sf. Liturghii își cumpără și Paradisul”. Ascultați ce ne spune un suflet din Purgator: „Din rugăciunile făcute pe pământ, în Purgator se primește numai atât cât Dumnezeu vrea ca fiecare suflet să primească după dispozițiile meritate. Este o nouă durere adăugată celorlalte pentru aceste sărmane suflete: adică a vedea că rugăciunile care se înalță pentru eliberarea lor sunt aplicate celor care sunt mai demne. „Mângâierea fiecărui suflet din pedepsele primite este proporțională cu meritele lui. Unele primesc mai multe, altele mai puține.

Traducere: Pr. Pătrașcu Damian

Sursa: http://www.festadelladivinamisericordia.com/30-messe-gregoriane.asp