În Belgia, un inginer,
director al unei făbricuțe și catolic foarte
bun, își propuse să pregătească el
însuși muncitorii lui pentru solemnitatea Paștilor, ținând în timpul liber
câteva conferințe religioase în manieră simplă și familiară. Mare parte a acelor
muncitori erau îndoctrinați cu principiile comuniste și anticlericale; dar
învățătura și amabilitatea inginerului convinseră pe toți să se spovedească și
să participe la Sf. Liturghii pascale.
Însă, în seara zilei de
Paști se întâmplă o adevărată nenorocire. Fiica unuia dintre muncitori murii,
căzând într-o fântână. Inginerul rămase consternat; îi era teamă că muncitorul,
convertit de puțină vreme, va veni și-i va spune:
-
Vedeți
ce am câștigat devenind un creștin bun! Aceasta este răsplata pe care mi-a dat-o
Dumnezeu pentru că m-am împărtășit de Paști! De aceea făcea tot posibilul să-l
evite.
Dar se prezentă
muncitorul în persoană, cu chipul trist, dar nu cătrănit. Inginerul alergă spre
el și-l îmbrățișă. Cei doi rămaseră multă vreme în tăcere. Muncitorul rupse
tăcerea și spuse:
-
Ah,
domnule inginer, durerea primită este mai mare decât orice cuvânt. Ce gol mi-a
rămas în inimă! Văduv, nu mai aveam decât pe această fiică: era bucuria mea,
mângâierea mea, gloria mea; nu trăiam decât pentru ea... Am fost ispitit să
disper, să o urmez în mormânt printr-un act nebunesc... Însă mi-am amintit ceea
ce ne-ați spus dumneavoastră: Căutați mângâierea în toate durerile voastre, la
picioarele altarului. A, intrat în biserică și se celebra Sf. Liturghie. Preotul,
aplecat, recita cuvintele consacrării, într-o tăcere profundă. Apoi s-a
îngenuncheat. A ridicat Ostia, și a ținut-o așa câteva secunde...
Atunci mi-am amintit de
cuvintele din Evanghelie pe care dumneavoastră ni l-e citiserăți: „Atât de mult
a iubit Dumnezeu lumea încât l-a dat pe Fiul său Unul Născut...”
Dumnezeu e Tată și m-i
l-a dat pe Fiul său. Și eu sunt tată, și îi dau pe fiica mea în schimb. Dar pentru
dar, iubire pentru iubire, generozitate pentru generozitate.
Pronunțate aceste
cuvinte, m-am simțit mângâiat și m-i s-a părut că am văzut-o pe fiica mea
surăzându-mi din Paradis și spunându-mi: Tăticule, sunt mulțumită de tine!
Acest muncitor
înțelesese bine ce este Sf. Liturghie.
Traducere: Pr. Pătrașcu
Damian
Din «L'Amanuense
della SS. Trinità», 1947, Torino, p. 288
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial