Un prieten de-al meu a deschis dulapul sotiei lui si a scos un pachetel infasurat in matase fina. Cu lacrimi in ochi, s-a asezat in genunchi, s-a uitat in ochii mei si mi-a spus:
“Acesta… acesta nu este un pachet obisnuit.”
El a deschis cutia si s-a uitat la o rochie de noapte din satin. A strans-o puternic la pieptul lui.
“Ea si-a cumparat aceasta lenjerie cand a fost la New York pentru prima data, acum noua ani. Nu a folosit-o niciodata. Imi spunea ca o pastreaza pentru o ocazie deosebita… Cred ca aceasta este ocazia.”
S-a ridicat in picioare si s-a apropiat de pat; a asezat rochita langa celelalte haine pe care urma sa le duca la pompele funebre. Sotia lui tocmai murise. S-a intors catre mine si mi-a spus:
“Nu pastra nimic pentru o ocazie deosebita… fiecare zi traita este o ocazie deosebita. Tine minte lucrul asta.”
Au trecut cateva saptamani de la discutia cu el… si eu inca ma mai gandesc la aceste cuvinte. Ele mi-au schimbat viata. Acum citesc mai mult si fac curat mai putin. Ma asez pe scaunul din curtea casei si admir privelistea fara sa fiu deranjat de buruienile din gradina. Incerc sa petrec mai mult timp cu familia si prietenii si mai putin la birou.
Acum am inteles ca viata trebuie sa fie un cumul de experiente de care sa te bucuri, nu o lupta pentru a supravietui. Nu mai pastrez nimic, ma bucur de tot ce am. Folosesc paharele de cristal la fiecare masa. Imi pun paltonul nou chiar si cand merg la cumparaturi. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, il folosesc oricand am chef.
Cuvintele “Intr-o zi…” si “In una din aceste zile…” au disparut din vocabularul meu.
Daca ceva merita vazut, auzit sau facut… eu vreu sa vad sau aud sau sa fac ACUM.
Nu sunt sigur ce ar fi facut sotia prietenului meu daca ar fi stiut ca nu va mai apuca ziua de maine, zi pe care toti am ajuns sa o ignoram intr-o masura destul de mare. Cred ca si-ar fi sunat toata familia si prietenii apropiati. Poate ca si-ar fi sunat si cativa prieteni vechi pentru a isi cere scuze pentru certurile si supararile din trecut… poate ca ar fi vrut sa vorbeasca cu toata lumea.
Mi-ar placea sa cred ca ar fi iesit in oras, la restaurant, si ar fi comandat mancarea ei preferata. Este vorba despre aceste lucruri mici pe care regreti ca nu le faci…
Fiecare zi, fiecare ora, fiecare minut, fiecare secunda… totul este special.
Traieste pentru azi, maine este posibil sa nu mai fii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial