Fusese o căsătorie săracă

Ea torcea lână la poarta bordeiului, gândindu-se la soțul ei. Toți cei care treceau pe acolo rămâneau atrași de frumusețea părului ei, lung, negru, strălucitor. El mergea în fiecare zi la târg, să vândă niște fructe, și se așeza la umbra unui copac așteptând clienții. Strângea între dinți o pipă goală, pentru că nu avea bani să cumpere tabac.

Se apropia ziua aniversarului căsătoriei lor, iar ea nu înceta să se întrebe ce cadou ar fi putut să-i facă soțului ei. Și cu ce bani? Îi veni o idee. În vreme ce se gândea la acea idee tresări; însă după ce se decise i se umplu inima de bucurie: își va vinde părul pentru a cumpăra tabac soțului ei.

Își imagina deja soțul în piață, așezat în fața coșului cu fructe, dând lungi rotocoale de fum din pipa lui: arome de incens ar fi dat stăpânului micii tejghele, solemnitatea și prestigiul unui unui adevărat comerciant.

Vânzând părul ei primi câteva monezi, însă cu acestea alese cu atenție tabacul cel mai bun. Seara, reîntorcându-se soțul, acesta intră în casă cântând. Avea în mâini un pachețel în care erau câțiva piepteni pentru soția lui; le cumpărase din banii primiți pe pipă (Rabindranath Tagore)