07.03.2012, Roma (Catholica) - 8 martie, Ziua Internaţională a Femeii, se celebrează în întreaga lume prin diferite iniţiative. Papa Benedict al XVI-lea a dedicat Intenţia generală de rugăciune pentru luna martie contribuţiei femeii la viaţa societăţii. Despre problemele cu care se confruntă în prezent femeia creştină, Flaminia Giovanelli, subsecretar al Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace, a declarat pentru Radio Vatican:- Cred că ceea ce putem face este să îi cerem Duhului Sfânt să ne indice noi posibilităţi pentru a recunoaşte contribuţia femeii în societate. Revendicarea drepturilor femeii, cererea de recunoaştere a rolului pe care aceasta îl îndeplineşte zilnic în societate sunt aspecte juste şi obligatorii. Dar se ştie că rămâne enormă distanţa dintre ceea ce spun documentele constituţionale şi aplicarea efectivă a legii.
- Ce anume poate dărui femeia creştină, “geniul său feminin” (cum obişnuia să spună Papa Ioan Paul al II-lea) societăţii occidentale care tinde azi deseori să aprecieze femeile doar pentru imagine şi nu pentru identitatea lor?
- De fapt, vorbind despre geniul feminin, se presupune că femeia are o specială vocaţie, tocmai în calitate de femeie. Azi, această vocaţie nu mai este considerată ca naturală, fiind dimpotrivă contestată, în special de teoriile privitoare la separarea după sex. Dar vocaţia femeii este deseori pusă în discuţie chiar şi în ambientele creştine, atunci când acestea sunt feministe în mod exagerat. Şi, tocmai în privinţa acestui aspect, femeia creştină are un rol de prim plan, având datoria cultivării acelei “ecologii umane”, pentru a folosi o expresie dragă Papei Ioan Paul al II-lea şi reluată apoi de Papa Benedict al XVI-lea; este vorba de acea viziune corectă asupra persoanei umane ce reprezintă un întreg, format din corp, minte şi spirit, un întreg în care există un echilibru just între cele trei elemente, într-o viziune ce cuprinde şi raportul bărbat-femeie. În timp de criză, femeia are de asemenea un rol deosebit în umanizarea economiei, în sensul utilizat de Papa Benedict al XVI-lea în enciclica “Caritas in veritate”, adică a dimensiunii gratuităţii şi a darului, fără de care “nici sistemul pieţei nu poate funcţiona”.
- Vorbind despre contribuţia femeii, să ne gândim la modul în care femeia se pune în slujba păcii, mai ales în ţările din sudul lumii…
- Gândul mă duce la faptul că premiile Nobel, din 2011, au fost acordate unui număr de trei femei. Îmi vine în minte exemplul Margueritei Barankitse, din Burundi, supranumită “îngerul din Burundi” care a asistat la teribilul genocid din ţara ei, dar care nu a căutat răzbunarea ci adevărul, dialogul, primind în casele de caritate pe care le conduce 10 mii de copii orfani de război, atât de etnie tutsi cât şi hutu. Ceea ce doresc să subliniez este tocmai această capacitate a femeilor de a însoţi aspiraţia de pace într-o lume concretă şi prin opere concrete.
- Care este urarea pe care aţi dori să o faceţi femeilor, în calitate de subsecretar al Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace?
- Mi-aş dori ca femeile să fie mulţumite de a fi femei, de capacitatea lor de a fi active, în mod simultan, pe mai multe fronturi (ce reprezintă o altă caracteristică feminină). Şi mai ales aş vrea să le amintesc îndemnul Papei Ioan Paul al II-lea: “Femeie, fii tu însăţi”. Mai ales anul acesta, când se împlinesc 50 de ani de la începerea Conciliului Vatican II, să ne amintim de foarte scurtul dar intensul mesaj pe care Papa Paul al VI-lea l-a încredinţat femeilor la finalul Conciliului. Printre alte aspecte, le încredinţa rolul de a reconcilia oamenii cu viaţa, folosind o expresie care mie mi s-a părut foarte profundă: “Femei, opriţi mâna bărbatului care, într-un moment de nebunie, ar încerca să distrugă civilizaţia umană”.
- Ce anume poate dărui femeia creştină, “geniul său feminin” (cum obişnuia să spună Papa Ioan Paul al II-lea) societăţii occidentale care tinde azi deseori să aprecieze femeile doar pentru imagine şi nu pentru identitatea lor?
- De fapt, vorbind despre geniul feminin, se presupune că femeia are o specială vocaţie, tocmai în calitate de femeie. Azi, această vocaţie nu mai este considerată ca naturală, fiind dimpotrivă contestată, în special de teoriile privitoare la separarea după sex. Dar vocaţia femeii este deseori pusă în discuţie chiar şi în ambientele creştine, atunci când acestea sunt feministe în mod exagerat. Şi, tocmai în privinţa acestui aspect, femeia creştină are un rol de prim plan, având datoria cultivării acelei “ecologii umane”, pentru a folosi o expresie dragă Papei Ioan Paul al II-lea şi reluată apoi de Papa Benedict al XVI-lea; este vorba de acea viziune corectă asupra persoanei umane ce reprezintă un întreg, format din corp, minte şi spirit, un întreg în care există un echilibru just între cele trei elemente, într-o viziune ce cuprinde şi raportul bărbat-femeie. În timp de criză, femeia are de asemenea un rol deosebit în umanizarea economiei, în sensul utilizat de Papa Benedict al XVI-lea în enciclica “Caritas in veritate”, adică a dimensiunii gratuităţii şi a darului, fără de care “nici sistemul pieţei nu poate funcţiona”.
- Vorbind despre contribuţia femeii, să ne gândim la modul în care femeia se pune în slujba păcii, mai ales în ţările din sudul lumii…
- Gândul mă duce la faptul că premiile Nobel, din 2011, au fost acordate unui număr de trei femei. Îmi vine în minte exemplul Margueritei Barankitse, din Burundi, supranumită “îngerul din Burundi” care a asistat la teribilul genocid din ţara ei, dar care nu a căutat răzbunarea ci adevărul, dialogul, primind în casele de caritate pe care le conduce 10 mii de copii orfani de război, atât de etnie tutsi cât şi hutu. Ceea ce doresc să subliniez este tocmai această capacitate a femeilor de a însoţi aspiraţia de pace într-o lume concretă şi prin opere concrete.
- Care este urarea pe care aţi dori să o faceţi femeilor, în calitate de subsecretar al Consiliului Pontifical pentru Justiţie şi Pace?
- Mi-aş dori ca femeile să fie mulţumite de a fi femei, de capacitatea lor de a fi active, în mod simultan, pe mai multe fronturi (ce reprezintă o altă caracteristică feminină). Şi mai ales aş vrea să le amintesc îndemnul Papei Ioan Paul al II-lea: “Femeie, fii tu însăţi”. Mai ales anul acesta, când se împlinesc 50 de ani de la începerea Conciliului Vatican II, să ne amintim de foarte scurtul dar intensul mesaj pe care Papa Paul al VI-lea l-a încredinţat femeilor la finalul Conciliului. Printre alte aspecte, le încredinţa rolul de a reconcilia oamenii cu viaţa, folosind o expresie care mie mi s-a părut foarte profundă: “Femei, opriţi mâna bărbatului care, într-un moment de nebunie, ar încerca să distrugă civilizaţia umană”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial