"Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult
decât mierea, în gura mea!" (Ps. 118, 103)
De multe ori, în timpul rugăciunii suntem tentaţi să mergem pe
o valoare cantitativă ei şi de puţine ori să gustăm rugăciunea, să ne aşezăm
întru răgaz şi să ne îndulcim de cuvântul lui Dumnezeu, să ne hrănim. Când ne
rugăm e necesar să avem tihna, răgazul de a nu ne grăbi la rugăciune şi de a
sta, a ne linişti, a lăsa ca duhul să fie liber întru Duhul Sfânt.
Când prindem cu mintea înţelesurile unui cuvânt, sau mai bine
zis când primim de la Domnul un sens duhovnicesc la ceea ce citim, atunci este
bine să stăruim şi să recitim acel cuvânt sau verset. În concordanţă cu ceea ce
spun Părinţii Bisericii, atunci e nevoie să ne adâncim în noi înşine, să nu dăm
atenţie la alte gânduri decât la ceea ce este important atunci, revelarea
adevărului înţelesului acelui cuvânt. Este folositor să repetăm cuvântul, căci
el ne hrăneşte sufletul şi mintea de înţelesurile pe care Dumnezeu le descoperă
în noi.
Simţim că ne hrănim pentru că acolo avem foamea de Dumnezeu,
iar golul sufletesc poate fi umplut de Duhul Sfânt. Gândirea la acel cuvânt şi
rumegarea lui în linişte ne dau un sens vieţii duhovniceşti şi odată spus ne
face viu, căci viu este cuvântul care vine de la Dumnezeu.
Acesta este gustul cuvântului lui Dumnezeu, care este mai dulce
ca mierea şi ca fagurele.
Aici fiecare este dator să se gândească şi să înţeleagă
necesitatea rugăciunii, a meditaţiei şi a citirii Sfintelor Scripturi, izvoare
de viaţă duhovnicească pentru cei care le cercetează.
În ce măsură în preajma marilor sărbători mai ştim să gustăm nu
doar bucatele ce se pun pe masă, ci şi cuvântul vieţii pe care Hristos ni-l
oferă cu iubire la fiecare mare sărbătoare, cuvânt cu tărie multă care ne
hrăneşte şi ne îndumnezeieşte mintea.
Lumea, ne spune Scriptura, nu cunoaşte pe Duhul, dar noi,
credincioşii, credem cuvântului lui Hristos, care ne spune că va veni
Mângâietorul, care ne va spune tot adevărul. Tihna cercetării Scripturilor ne
lipseşte. Lumea în care trăim este o lume pe fugă, "mâncăm pe fugă" - "fast
food-uri", şi "gândim pe fugă" - "fast thinking". Să ne oprim, să ne întrebăm şi
să facem aşa cum ne învaţă Domnul. El ne cheamă la o rugăciune care să ne
hrănească şi să ne crească întru împărăţia lui Dumnezeu. Dar pentru că împărăţia
Sa nu este din această lume e nevoie să părăsim ritmurile cotidiene şi să ne
retragem în noi înşine, acolo unde sufletul va putea gusta adâncimile Cuvântului
divin.
Autor: M. Mircia
Sursa: www.ziarullumina.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial