Pentru o sărbătoare de celebrat împreună: Reflecţii şi iniţiative ecumenice în perioada Postului Mare

De Riccardo Burigana
"A celebra Paştele în aceeaşi zi întăreşte mărturia creştină": cu aceste cuvinte Consiliul Naţional al Bisericilor Creştine din Statele Unite (NCC) a adresat un mesaj tuturor creştinilor pentru a îndemna Bisericile să găsească o soluţie la diferitele tradiţii care determină, adesea, o dată diferită în celebrarea Paştelui, anul acesta invitaţia de a căuta un acord asumă o semnificaţie deosebită deoarece, pentru al doilea an consecutiv, toţi creştinii celebrează Paştele în aceeaşi zi. Deja anul trecut, NCC ridicase problema cu o scrisoare adresată tuturor creştinilor, însă rezultatele au fost aşa de dezamăgitoare pentru o reală soluţionare a problemei, în pofida multelor cuvinte de apreciere din partea Bisericilor şi comunităţilor din lume pentru această iniţiativă, încât organizaţia a decis să reînnoiască apelul pentru a relansa ideea. De fapt, pentru NCC ar fi într-adevăr important să se ajungă la definirea unei date unice pentru celebrarea Paştelui din moment ce această alegere ar fi un gest concret de ceea ce deja îi uneşte pe creştini, favorizând astfel o mărturie mai eficace a evangheliei. Şi în apelul de anul acesta, NCC a evocat Documentul de la Alep din 1997, în care fuseseră deja indicate motivele care trebuiau să-i facă pe creştini să depăşească diviziunile în definirea datei celebrării Paştelui. Totuşi, la distanţă de atâţia ani, după atâtea declaraţii succesive în favoarea unei soluţii, rămân dificultăţi care împiedică "să se proclame Învierea cu un singur Glas", care reprezintă misiunea primară şi la care nu se poate renunţa a tuturor creştinilor. Conform secretarului general al Comisiei Credinţă şi Constituţie din NCC, Antonios Kireopoulos, este motiv de scandal înmulţirea datelor de celebrare a Paştelui, aşa încât generează încurcătură înlăuntrul şi în afara comunităţilor care trebuie "să proclame cu un singur glas victoria de la Paște a vieţii asupra morţii care este mântuirea lumii".

Celebrarea Paştelui în aceeaşi zi, aşa cum are loc anul acesta, apare o ocazie extraordinară pentru a arăta cât este de importantă sărbătoarea pentru a întări drumul spre comuniunea deplină şi vizibilă a Bisericii, cu atât mai mult cu cât ea oferă oportunitatea de a împărtăşit timpul Postului Mare. Tocmai în Postul Mare pluralitatea tradiţiilor creştine, deşi asumă forme diferite, arată centralitatea pe care creştinii o atribuie acestui timp care este de "prosperitate spirituală" aşa cum a scris arhiepiscopul Demetrios al Bisericii greco-ortodoxe din America, în scrisoarea sa enciclică pentru Postul Mare. În mişcarea ecumenică s-a dezvoltat astfel conştiinţa necesităţii nu numai de a înlătura piedicile care împiedică găsirea unei date comune pentru Pa?te şi prin urmare de a trăi Postul Mare în aceleaşi zile, ci şi de a înmulţi iniţiativele care indică deja voinţa comună a creştinilor de a mărturisi unitatea lor în Postul Mare, cu gesturi concrete şi cu un stil de viaţă care să amintească de sobrietatea evanghelică.

Pentru aceasta Ecumenical Advocacy Alliance (EAA), care adună creştini din cu tradiţii şi confesiuni diferite, a indicat un program în şase puncte pentru a începe Postul Mare cu un stil care să însoţească pregătirea pentru Pa?te: de la postul de la mâncare, ca gest simbolic de solidaritate cu persoanele care suferă de foame în lume; la angajarea de a împărtăşi hrană şi resurse pentru timpul Postului Mare, aşa încât să se orice tip de risipă şi să se întărească simţul comunitar, până la semnarea unui apel adresat lui Food and Agriculture Organization (FAO) pentru un plan concret împotriva exploatării nediscriminate a pământului şi pentru definirea drepturilor apei.

Nu este secundar faptul că acest drum este gândit în timpul care precede Paştele, când creştini, încă şi mai mult, sunt chemaţi să mărturisească împreună angajarea lor împotriva sărăciei în numele fidelităţii faţă de învăţătura evanghelică.

În perspectiva unei angajări comune împotriva sărăciei apare, în afară de asta, deosebit de semnificativ apelul lansat de catolicii din multe ţări din Asia, cum ar fi Filipine, Hong Kong, Coreea de Sud, Myanmar, Indonezia, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka, numai pentru a numi câteva, pentru ca Postul Mare să fie trăit ca un timp pentru asistarea persoanelor mai sărace şi mai slabe. Şi se adresează invitaţia la căutare, cu atât mai mult când comunităţile creştine trăiesc într-o situaţie de profundă incertitudine datorită recentelor atacuri împotriva libertăţii religioase, la colaborarea deplină cu ceilalţi creştini, aşa cum se întâmplă în alte ocazii, având conştiinţa că creştinii trebuie să lupte împreună împotriva sărăciei, contribuind şi la afirmarea valorilor umane acolo unde sunt puse în discuţie sau negate. În sfârşit, pe acelaşi plan se situează apelul pentru o lume de pace, în care să nu mai aibă loc armele de distrugere în masă, care constituie una din temele centrale ale Postului Mare pentru mişcarea ecumenică din Anglia.
De douăzeci şi nouă de ani credincioşii din diferitele confesiuni împărtăşesc ideea că Postul Mare trebuie să fie un moment de schimbare profundă şi de pregătire spirituală pentru viaţa care este manifestată de Paştele de Înviere pe care creştinii, cu toţii împreună, trebuie să o propună lumii, vestind pacea şi refuzând războiul.

Între multele intervenţii care i-au invitat pe creştini să pună în centrul propriei vieţi pregătirea pentru Pa?te, se amintesc cuvintele Patriarhului de Constantinopol, Bartolomeu I. În omilia pentru deschiderea Postului Mare, Patriarhul - deşi a revendicat particularitatea tradiţiei ortodoxe în a-i susţine şi a-i conduce pe credincioşi în lupta spirituală pe care creştinii sunt chemaţi să o ducă pentru a mărturisi evanghelia - a amintit că "trebuie să fim curajoşi şi puternici aşa încât să purificăm sufletul şi trupul pentru a ajunge la Împărăţia lui Dumnezeu care este dăruită, deja în această viaţă, tuturor celor care o caută cu sinceritate şi cu tot sufletul lor".

(După L'Osservatore romano, 14-15 martie 2011)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu