Nu vi se pare că trăim într-o lume fără vlagă?

Nu vi se pare că trăim într-o lume fără vlagă? De la copiii, la adolescenți, la maturi și până la cei în vârstă, lipsește vlaga. Și lipsa de vlagă, duce la lipsa de pasiune pentru viață, pentru lucrul bine făcut, pentru lucruri mari. Care să fie cauzele? Bunăstarea (atâta cât este)? Sărăcia? Lipsa de perspective, de organizare, de planificare? M-aș îndoi! Lehamitea ne cuprinde pe toți, din toate păturile sociale, din toate categoriile profesione și vocaționale. Ne place să ne bălăcim în MEDIOCRITATE. Cred că aceasta este cauza. NE PLACE SĂ FIM MEDIOCRI. Uitați-vă la emisiunea Românii au talent? Ar trebui să se cheme: Românii au LEHAMITE, SUNT MEDIOCRII! Poți să înveți toate științele, dacă nu ai pasiune, nimic nu ai. Toată știința ta este ca un cadavru fără viață. Nu vrem să riscăm, să visăm. Trăim din certitudini preconfecționate. Ucidem viitorul nostru, al țării noastre și al Europei. Coborâm ștacheta în funcție de VIRTUTEA MEDIOCRITĂȚII, căci astfel a devenit această otravă, mediocritatea a devenit virtute. Ne mulțumim cu 50%, nu riscăm să obținem 100%. Spunea mai deunăzi cineva la radio: Astăzi, numai dacă te dezbraci ești plătit. Pentru formație de muzică serioasă, un olimpic care promite mult, nu se găsesc bani. Pentru că preferăm porcăria, mediocritatea, idioțenia. Nici măcar nu ne permitem să greșim cum trebuie. Greșim 50%. Sau, cum spunea cineva: nu suntem nici atât de buni să fim numiți buni, nici atât de răi să fim numiți răi, da nici atât de sfinți, ca să putem face minuni. Nu ne simțim bine, și totuși preferăm să ne bălăcim în băltoaca mediocrității. Măcar de-ați fi regi, spunea Sf. Paul. Măcar de-am fi cetățeni, creștini 100%, dar preferăm să fim copii, ignoranți până la moarte, sperând că astfel vom scăpa. Cuvântul contrar este PASIUNE. Să facem totul cu pasiune, chiar cu riscul de a greși. Vreți un exemplu de om pasionat de ceva? Adrian Marino, în Viața unui om singur povestește despre un intelectual care, după ce a fost eliberat (ca să nu spun altfel) din pușcărie, negăsindu-și de muncă, dormea pe drumuri și murea de foame. Dar mai mult murea că nu avea ce citi. Așa că și-a vândut dinții ca să-și cumpere cărți. Asta da pasiune...