DESPRE POST, POMANĂ ȘI RUGĂCIUNE...

A început Postul Mare din nou. Ca în fiecare an, suntem invitați de Dumnezeu să trăim acest timp rugându-ne, postind și dând de pomană. Mă chinuie însă un gând: de ce să postesc? de ce să mă rog? de ce să dau de pomană? în aceste patruzeci de zile? Adică numai patruzeci de zile pe an trebuie să fim creștini mai buni, mai rugători, mai darnici? Personal cred că am putea chiar să facem abstracție de aceste instrumente, dacă am reuși să le punem în practică în tot timpul anului. Acestea ar trebui să facă parte din viața noastră obișnuită de creștini, 365 de zile pe an. Altfel riscăm să trăim un creștinism împăiat, care la prima zăpadă (sau căldură) va începe să miroase urât. Probabil motivul pentru care suntem invitați să insistăm acum asupra acestor instrumente rezidă în faptul că Dumnezeu este conștient că suntem oameni slabi și nu putem ține tot timpul hățurile întinse, și atunci ne propune măcar un timp scurt ca să fim mai oameni, mai creștini.
În al doilea rând, nu mi-a plăcut deloc mesajul Patriarhului României, care a spus că acest timp de post este o lucrare personală. Mie mi se pare că nu este deloc personală. Pentru că, în primul rând, nu vrem să ne înviem pe noi înșine, nu vrem să slăbim postind, nu vrem să fim mai filantropi dăruind ceva din bunurile noastre, nu vrem să fim neapărat mai sfinți. Pur și simplu, ne pregătim pentru Învierea lui Cristos, care presupune și învierea noastră (din păcate), dar acesta este pe al doilea plan. După părerea mea, toate aceste instrumente invită la RELAȚIE. Nu le fac pentru mine, ci ca să intru în relație cu mine, cu Dumnezeu și cu semenii mei. Nu intru în mine pentru a descoperi acolo mizeria păcatelor din mine, ci pentru a mă întâlni cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, postul nu este un timp egoist. Pot să-mi dau pomană și mie (poate un timp pentru a sta cu mine!). Dacă mă gândesc bine, nu știu de când n-am mai stat de vorbă cu mine. Să mă întreb și eu: ce mai faci, Damian? Cum o mai duci? Mă voi ruga pentru că vreau să intru în dialog cu Dumnezeu, să-l mai întreb ce face. Voi posti și voi încerca să-mi ascult trupul, poate are și el să-mi spună ceva, dacă se mai simte bine cu mine, dacă nu-l maltratez, dacă-l iubesc. Vreau să-mi spăl ochii și inima ca să văd pe semenii mei, natura întreagă mai simplu, cu mai multă dragoste....