REFLECȚIE DUMINICA A VI-A DE PESTE AN - ANUL A

„Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii. Nu am venit să desfiinţez, ci să desăvârşesc” (Mt 5, 17).

Toate cele trei lecturi biblice de astăzi ne pun în față și ne invită să reflectăm asupra unui aspect deseori înțeles greșit de către oameni, și anume: să fim înțelepți. Mulți cred că a fi înțelept înseamnă a cunoaște multe lucruri, științe, etc. Aceasta este însă numai o față a înțelepciunii, pentru că poți fi foarte deștept, dar plin de tine, orgolios, mânios, lăudăros, profitor al darurilor lui Dumnezeu, atribuindu-ți-le, ca și cum ar fi meritul tău. Mai exact, cel orgolios, se crede alpha și omega în această lume. Un fel de Dumnezeu, sau, așa cum spunea Pr. Gârleanu într-una din predicile lui: Eva, când a auzit că va deveni dumnezeoaică, au început să-i sticlească ochii. Știința fără înțelepciune mai mult strică decât să ajute pe cineva. Pentru a înțelege mai bine acest lucru, îl voi exemplifica printr-o pildă luată din înțelepciunea musulmană. Se spune că într-o noapte fără lună, un dervisciu (ascet musulman), trecând aproape de o fântână abandonată auzi o voce care cerea ajutor. Cine este acolo jos?, întrebă dervisciul, aplecându-se spre gura fântânii."Sunt un gramatic și, deoarece nu cunoșteam drumul, fără să-mi dau seama am căzut în această fântână adâncă, aici unde mă aflu acum, practic imobilizat,", răspunse vocea.

"Așteaptă puțin, prietene, merg să caut o scară și un coardă", spuse dervisciul.

"Un moment, te rog", răspunse gramaticul. "Sintaxa și pronunțarea ta sunt defectuoase; te rog să le corectezi".

"Dacă acest lucru este atât de important pentru tine, mai important decât esențialul", strigă dervisciul, "atunci este mai bine pentru tine să rămâi acolo până când eu voi merge să învăț să vorbesc corect".

Și-și urmă drumul.

În cuvinte puține, înțeleptul gândește înainte să deschidă gura. Așadar, știința fără înțelepciune, este ca un țambal zăngănitor, parafrazându-l pe Apostolul neamurilor. Textul biblic din prima lectură mai exprimă un alt adevăr fundamental care este bine să însoțească înțelepciunea, atunci când spune: înţelepciunea lui Dumnezeu este mare, el este atotputernic şi vede toate. Ochii Domnului sunt îndreptaţi spre cei care se tem de el, el cunoaşte toate faptele oamenilor. Înțelepciunea fără umilință, fără teama de Domnul este zero, pentru că acolo unde nu există umilință, mintea omului, sufletul lui se umple de orgoliu. Numai el le știe pe toate, numai el are dreptate, se ia la trântă cu toții, ba chiar și cu Dumnezeu. Spunea foarte frumos cineva: Cimitirul este plin de oameni de neînlocuit. Așa se crede omul înțelept care nu este umil: se crede de neînlocuit, crede că lumea a început cu el, și fără el totul se va ruina. Vorba cu cimitirul ne arată că nu este chiar așa. Cu toate acestea, fiecare om este invitat să-și valorifice talanții cu o atitudine de înțelepciune umilă, conștient fiind că omul, de la sine, nu-și poate adăuga nici măcar un fir de păr pe capul lui și că, fără Mine nu puteți face nimic. Izvorul înțelepciunii noastre nu se află în noi ci în Dumnezeu care, în înțelepciunea lui, îi înalță pe cei smeriți, iar pe cei îngâmfați și mândri îi doboară la pământ, așa cum frumos se exprimă Sf. Fecioară Maria, mama umilinței, atunci când o vizitează pe verișoara ei Elisabeta.

Evanghelia de astăzi ne mai prezintă un aspect încă și mai profund al înțelepciunii. Omul înțelept nu este sclavul legii, al literei, ci o depășește, o sublimează, adică, cu ajutorul dragostei dă un trup cuvântului divin, vrea să facă mai mult decât spune legea. Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi», iar dacă cineva va ucide, va fi tras la judecată. 22 Eu însă vă spun: oricine se mânie pe fratele său va fi tras la judecată. Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu săvârşeşti adulter!» 28 Eu însă vă spun: cine se uită la femeie, dorind-o, a şi săvârşit adulterul cu ea în inima lui. A mai spus: «Cine îşi lasă soţia, să-i dea dovadă de divorţ». 32 Eu însă vă spun: oricine îşi lasă soţia, în afară de cazul că trăieşte nelegitim cu ea, o împinge la adulter, iar cine se căsătoreşte cu o femeie divorţată săvârşeşte adulter. 33 Aţi mai auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu faci nici un jurământ fals», şi «Să ţii jurământul făcut Domnului». 34 Eu însă vă spun: să nu vă juraţi deloc, nici pe cer, căci este tronul lui Dumnezeu, 35 nici pe pământ, căci este scăunelul picioarelor sale, nici pe Ierusalim, căci este cetatea marelui rege. 36 Să nu juri nici pe capul tău, pentru că nici măcar un fir de păr nu-l poţi face alb sau negru. 37 Când spuneţi «da» să fie «da», când spuneţi «nu» să fie «nu». Tot ce este în plus vine de la Cel Rău".

Dacă reflectăm cu atenție la aceste vorbe ale lui Isus și le aplicăm vieții noastre, nu vi se pare că de cele mai multe ori trăim ca în Vechiul Testament? Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Se pare că aceasta este porunca pe care o trăim cel mai adesea în relațiile noastre cu Dumnezeu, cu aproapele și cu noi înșine. Cristos ne invită astăzi să trăim o altă înțelepciune, bazată pe iubire, pe conștiință. Cristos ne invită astăzi să depășim litera legii, să nu mai fim copii, care ascultă de părinți numai de frică sau din vreun interes personal. Este bine ca noi să punem în practică iubirea de înțelepciune numai pentru sine, și nu în vederea obținerii vreunei recompense, chiar și divine. Perfecțiunea iubirii constă tocmai în această gratuitate totală, așa cum se exprimă un autor oriental: să faci toate din iubire față de Dumnezeu, fără a aștepta recompensă nici măcar din partea lui. Cel care este înțelept cu adevărat, iubește gratuit, îl iubește pe Dumnezeu pentru că este Dumnezeu, și nu pentru ceea ce face El. Îl iubește pe aproapele pentru sine, și nu pentru ceea ce face sau ar putea face acest aproape al său.

Așadar, învățătura de astăzi este aceasta: să punem în practică știința, dar cu înțelepciune; această înțelepciune să fie una umilă; cel înțelept nu este sclavul legii și al literei. Sf. Fecioară Maria, Scaunul Înțelepciunii să mijlocească pentru noi pe lângă tronul divin toată înțelepciunea de care avem nevoie.