PLÂNGERILE UNUI COPIL AVORTAT

Dragă mamă,


Înainte să mă țeși în sânul tău, Dumnezeu mă cunoștea deja și, mai înainte încă să ies la lumină, mă consacrase să fiu al său. În timp ce eram țesut în profunzimile trupului tău, era El cel care în secret forma oasele mele și punea în ordine mădularele mele (Ier 1, 5; Ps 138, 15-16).

Mă deschideam vieții și tu mi-ai negat viața. Eram o făptură nouă, cu inima mea care palpita în tine, aproape de inima ta, fericit că exist și nerăbdător să mă nasc pentru a vedea lumea. Voiam să ies la lumină, să văd chipul tău, surâsul tău, ochii tăi, și tu în schimb m-ai făcut să mor. M-ai chinuit fără ca eu să mă pot apăra. De ce? De ce ai omorât creatura ta?

Visam să fiu în brațele tale, să fiu sărutat de buzele tale, să simt parfumul și armonia vocii tale. Aș fi devenit o persoană importantă și utilă în societate, iubită de toți. Poate aș fi devenit un om de știință, un artist, un învățător, un medic, un inginer, poate un apostol al lui Dumnezeu. Poate aș fi avut și eu un soț/soție pe care să-l iubesc, fii de crescut, părinți de îngrijit, prieteni cu care să împărtășesc bucuriile și tristețile mele, săraci de ajutat: bucuria tuturor celor care m-ar fi cunoscut.

Era frumos să stau în sânul tău la căldură și în siguranță, aproape de inima ta, și să aștept marea zi a luminii pentru a mă întâlni cu tine. Visam deja să alerg printre câmpuri pline de flori, să mă tăvălesc prin iarba proaspătă, să alerg după tine și să mă joc de-a v-ați ascunselea și apoi să-ți culeg o floare cu mânuțele mele, pentru a-ți spune că te iubesc, și apoi să fiu îmbrățișat și umplut de săruturi. Aș fi devenit soarele casei tale și bucuria vieții tale.

Mă formam bine, știi? Eram frumos, perfect și sănătos așa cum ești tu și cu tata. Picioarele mele, mânuțele mele, creierul meu, se formau în grabă, pentru că voiam să văd minunea care este lumea, să văd soarele și luna, stelele și să stau cu tine, mamă! Dar tu nu m-ai vrut! Nici acum nu pot să înțeleg cum ai putut să mă elimini fără să ți se rupă inima. Este o oroare care mă tulbură și aici sus în cer. Nu pot să cred că mama mea m-a ucis!

Cine te-a înșelat până la acest punct? Tu, care ești fiica Tatălui, cum ai putut să-l trădezi pe Tatăl fiului său? De ce ai făcut să plătesc eu eroarea ta? Pentru ce m-ai judecat un intrus, un străin în planurile tale? De ce ai disprețuit harul de a fi mamă? Cei perverși ți-au corupt inima și tu nu ai voit să asculți Biserica, care învață binele adevărului și adevărul binelui. Nu ai crezut în Dumnezeu, nu ai voit să asculți cuvântul lui de iubire, nu ai voit să urmezi calea adevărului. Ai vândut sufletul tău pentru o farfurie de linte, ca Esau (Gen 25, 29-34). Oh! Dacă ai fi ascultat conștiința ta care urla în tine. Ai fi aflat pacea! și eu aș exista încă. Pentru o clipă de încercare, Dumnezeu ți-ar fi dăruit o veșnicie de glorie. Pentru puțin timp consumat pentru mine, El ți-ar fi dat veșnicia.

Ți-aș fi procurat multă bucurie, mamă! Aș fi fost copilul tău pentru toată viața, tezaurul tău, iubirea ta, lumina ochilor tăi. Te-aș fi iubit cu o iubire adevărată toată viața mea. Te-aș fi însoțit în tot cursul vieții tale, te-aș fi sfătuit în îndoieli, te-aș fi întărit în încercări, ajutat în muncă, bucurat în suferință, consolat în singurătate, premiat în dragoste, asistat în moarte, iubit pentru totdeauna. Nu m-ai vrut! Satana te-a înșelat, păcatul te-a legat, luxuria te-a sedus, societatea te-a corupt, bunăstarea te-a orbit, frica te-a oprimat, egoismul te-a învins, Biserica te-a pierdut. Tu, mamă, erai rodul vieții și ai privat viața de rodul ei! Ai uitat poruncile și le-ai considerat legi pentru copii, în timp ce, într-adevăr, sunt porunci divine săpate în stâncă, care nu vor trece, nici după ce lumea nu va mai fi (Mt 5, 17-18). Dacă ai fi observat porunca iubirii! Ai fi fost considerată mare în împărăția cerurilor (Mt 5, 19).

Nu știi că eu aveam deja un suflet nemuritor și că te-aș fi precedat în cealaltă viață? Nu-ți amintești de cuvintele lui Isus: Nu vă fie frică de cei care ucid trupul, da nu au putere să ucidă sufletul; temeți-vă mai degrabă de cel care are putere să facă să se piardă și sufletul și trupul în iad (Mt 10, 28). Diavolul, care a ucis trupul meu, nu putea să ucidă și sufletul meu. Pentru aceasta eu voi fi reproșul tău în viața de apoi, până când nu vei veni la mine în paradis. Ucigând momentam trupul meu, ai riscat să ucizi pentru totdeauna sufletul tău. Dar sper, mama mea, ca Domnul să aibă milă de tine astfel ca într-o zi tu să poți veni aici, în lumină. Eu te iert, pentru că satana te-a înșelat și tu ai mâncat (Gen 3, 13), dar va trebui să ispășești păcatul și neascultarea ta. Să știi că Dumnezeu este drept și îndurător. Atunci când te vei fi purificat, când vei fi cunoscut sfințenia legii divine și prostia vanității omenești, atunci când vei fi experimentat dizgrația de a-l pierde pe Dumnezeu, atunci vei fi pregătită să vii la mine și eu te voi primi cu bucurie, te voi îmbrățișa, te voi săruta și te voi mângâia pentru greșeala pe care ai comis-o. Eu te iubesc și te iert.

Într-adevăr, înainte să te primească în brațele sale, Domnul mă va întreba: Fiule,ai iertat-o pe mama ta? Iar eu îi voi răspunde: Da, Părinte! Pentru moartea mea îți cer să-i dai viață ei. Apoi El va putea să te privească fără mânie. Nu-ți va fi frică de El, ba mai mult încă, te vei minuna de imena lui iubire și vei plânge de bucurie și de recunoștință, pentru că și Isus a murit pentru noi. Vei înțelege atunci cât de mult merita El iubirea noastră. Vezi, mamă? Eu voi fi mântuirea ta, după ce tu ai fost ruina mea. Eu te voi scoate din focul cel veșnic, pentru că am plătit pentru tine și pot decide dacă să te primesc sau nu în paradis. Dar să nu te temi! Cine trăiește în acest loc de iubire, nu poate să vrea decât binele, mai ales pentru mama. Vino, plânge pe inima mea, după ce eu am plâns atât de mult pe inima lui Dumnezeu!

În glorioasa zi a învierii, atunci când vei vedea trupul meu luminos, frumos, tânăr și perfect ca al tău, îți vei da seama cât de încântător ar fi fost fiul tău pe pământ. Îi vei vedea acești ochi delicioși ca ai tăi, această gură și acest nas care se aseamănă cu gura și nasul tău, aceste brațe armonioase, aceste mâini delicate, aceste picioare frumoase ca ale tale, și îmi vei spune atunci: Da, tu ești cu adevărat carne din carnea mea și oase din oasele mele (Gen 2, 23), eu te-am țesut. Iartă-mă! Iartă răul pe care ți l-am făcut, bogăția mea! Iartă egoismul meu și proasta mea frică! Am fost nesăbuită și imprudentă. Șarpele m-a înșelat (Gen 3, 13). am greșit! Dar... vezi? Acum sunt curată ca și tine și-l pot vedea pe Dumnezeu, pentru că mi-a purificat inima, a ispășit păcatul meu, a sfințit duhul meu, a meritat premiul meu, a păstrat credința mea, a perfecționat dragostea mea. În sfârșit, am înțeles! Mulțumesc, iubire, pentru că te-ai rugat pentru mine și m-ai așteptat până acum!

Vei spune, mamă: Vino, tezaurul meu, dă-mi mâna și să-l lăudăm împreună pe Domnul așa: Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care în îndurarea sa ne-a regenerat prin viața, moartea și învierea Lui, pentru o speranță vie, pentru o moștenire care nu se corupe și nu putrezește (1 Pt 1, 3). Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne, drepte și adevărate sunt căile Tale, Rege al neamurilor! Cine nu se va teme de Tine, Doamne, și cine nu va preamări numele Tău? Pentru că numai Tu ești sfânt, toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, pentru că judecățile tale drepte s-au făcut cunoscute (Apoc 15, 3-4). Ție, care ești Răscumpărarea: laudă, onoare și glorie să-ți fie în vecii vecilor. Amin.