ZECE SFATURI ALE UNOR PERSOANE CARE SE ROAGĂ: PENTRU A PROGRESA ÎN RUGĂCIUNE (II)

6. Există metode pentru a conduce rugăciunea?

Liturgia este locul fundamental pentru a învăța rugăciunea. Ea se articulează prin rugăciunea solitară, personală, în care creștinul stă în prezența Tatălui care este în secret (Mt 6, 6). În decursul veacurilor – afirmă Pascale Paté, laică angajată în Chemin-Neuf împreună cu soțul încă din anul 1982 -, s-au dezvoltat școli de rugăciune pentru a încuraja, a conduce, a evangheliza rugăciunea. Foecare corespunde experienței unui bărbat sau a unei femei. Ignațiu de Loyola, de exemplu, propune o pedagogie care este rodul experienței ce l-a condus să discearnă acțiunea Duhului lui Dumnezeu în el, și a transmis-o în Exercițiile spirituale. Aceste școli pot fi necesare pentru a pleca la drum, pentru a merge mai departe, a persevera, a învăța ca oamenii să se lase transformați.

Sfat: îi revine fiecăruia să-și găsească propria cale, cea care i se potrivește mai bine. A începe să ne privim în jurul nostru, în viața de fiecare zi, a asculta sfaturile celor apropiați, a merge să vedem, a experimenta.

7. A recita o rugăciune înseamnă a ne ruga?

Lui Isus nu i-au plăcut cuvintele multe. Tradiția creștină ne oferă numeroase rugăciuni. Un loc privilegiat îl ocupă Tatăl nostru învățat de Isus. Alte rugăciuni au un fundament biblic, ca de exemplu Bucură-te, Marie sau Magnificat, au ocupă un loc important în tradiția Bisericii, ca de exemplu Crezul sau Mărire. Pot fi meditate și misterele Rozariului sau să se reia Rugăciunea inimii: Doamne, Isuse, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine, păcătosul. Dar riscul – explică Pr. Patrice Gourrier, preot la Poitiers și animator al asociației Talita Kum – constă în recitarea mecanică, numai cu vârful buzelor, fără dorința de a sta uniți cu Cristos. Rugăciunea inimii, de exemplu, a fost pusă la punct de Părinții orientali pentru a îndepărta gândurile, a face gol și a elibera spațiul de tăcere interioară pentru ca Isus Cristos să locuiască din ce în ce mai mult în persoana noastră.

Sfat: să se recite una sau alta din aceste rugăciuni împreună cu un grup de rugăciune evită riscul unei recitări mecanice. Rugăciunea în grup este o susținere și o experiență de comuniune.

8. Pe cine să rugăm: pe Tatăl, pe Fiul, pe Duhul Sfânt?

Pr. Michel Rondet, iezuit, amintește că primii discipoli îl rugau pe Dumnezeul părinților lor, dar devenit pentru ei Tată lui Isus Cristos. Cel pe care Isus l-a iubit și l-a făcut cunoscut ca tatăl lui și Tatăl nostru. Lui i se mulțumește în particular pentru darul pe care ni l-a făcut în Fiul său. Lăsând să se roage în noi Duhul Sfânt, noi comunicăm cu iubirea lui Isus pentru Tatăl. Este acesta motivul pentru care rugăciunea creștină se îndreaptă către Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Rugăciunea noastră poate pleca de la Fiul, de la meditarea cuvintelor lui, de la contemplarea gesturilor lui, și acestea ne conduc în mod necesar la Tatăl. La rândul nostru, noi nu putem să-l rugăm pe Tatăl fără a ne îmbrăca de sentimentele lui Isus și să trăim din Duhul lui. Rugăciunea introduce în mișcarea care unește pe Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt în comuniunea lor. Noi nu o rugăm pe Maria sau pe sfinți așa cum îl rugăm pe Tatăl. Lor le spunem: rugați-vă pentru noi, sau ascultați-ne.

Sfat: în împărtășirea sfinților, noi ne unim rugăciunii Mariei pentru toți oamenii a cărei mamă ea a devenit la picioarele Crucii. Ne încredințăm ei pentru că în umanitatea noastră ea este cea care e asociată în mod unic operei Sf. Treimi. Și asociem sfinții rugăciunii noastre pentru că credem că ei participă cu noi la dorința după Împărăția cerurilor.

9. Este necesar să fim însoțiți din punct de vedere spiritual?

În anumite momente – răspunde Sora Véronique Fabre, superioara comunității Cenacolului, animatoare a Centrului spiritual din Versailles – însoțirea spirituală este necesară pentru a verifica să nu parcurgem o stradă greșită, pentru a evita cursele iluziei sau al oricărei alte puteri maligne. De exemplu, atunci când ascultăm numai ceea ce vrem să ascultăm, neglijând anumite texte ale Scripturii cu pretextul că nu le înțelegem. Însoțirea poate să ajute și să nu se judece rugăciunea noastră după emoțiile pe care le avem.

Sfat: însoțirea nu este unicul mijloc pentru a fi ajutați în drumul rugăciunii. Lucrul cel mai important este să nu rămânem singuri. Poate fi suficient să ne unim unui grup pentru a ne hrăni cu Cuvântul lui Dumnezeu, acceptând să fim interpelați de acest Cuvânt.

10. Ce să facem atunci când dispare gustul rugăciunii?

Această ariditate – răspunde Maurice Bellet, preot filosof și psihanalist – nu are nimic ciudat. Este un lucru aproape normal. Autorii din antichitate o considerau utilă și fecundă. A purifica rugăciunea înseamnă a purifica dorința, pentru ca să se poată conforma voinței lui Dumnezeu. În ziua de astăzi, plictiseala, dezgustul, se datorează reglementării și obligatorității rugăciunii, unui sentimentalism ambiguu și unui dogmatism sterilizant. Unii merg înainte așa, oricât ar costa. Probabil este aceasta rugăciunea cea mai pură, pentru că este acceptare că relația este nudă, fără nimic care să satisfacă. Dar aceasta nu trebuie să devină o obstinație lipsită de sens. A ne ruga vrea să spună a fi cu Dumnezeu într-o relație vie în care Dumnezeu este Dumnezeu, unde Dumnezeu este dar și iubește cu adevărat omul. Sf. Francisc de Salles o invita pe Sf. Ioana de Chantal să-l lase pe Dumnezeu pentru Dumnezeu. Contemplația, mai spunea acest sfânt, trebuie făcută cu plăcere. Acum, pentru că este vorba de a fi cu Dumnezeu, mă pot întreba care rugăciune mi-ar plăcea: să citesc un comentariu sau un text biblic cu o puternică dorință de adevăr, să ascult Patima compusă de Johann Sebastian Bach? În orice lucru pot să mă îndrept spre Cel pe care eu nu pot să-l cuprind.

Sfat: Atunci când nu mai știi să te rogi, fă ceea ce ți îți convine mai mult… fără a privi la drumul ales de alții. Fără să uiți un lucru foarte concret, adică ceea ce scrie Sf. Ioan Evanghelistul în Prima scrisoare: Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi iar iubirea Lui este perfectă în noi (4, 12). Dumnezeu este acest necunoscut, dincolo de abisul absenței, care se trezește în inimile noastre și în mâinile noastre atunci când ne apropiem de aproapele nostru.