«Voi aveți ceasuri, noi avem timp» (proverb african)

Citind acest profund proverb african, astăzi în ultima zi din anul 2010, am devenit neliniștit. Simplu vorbind, nu știu de cât timp a apărut acest proverb la africani (cu siguranță nu de prea multe secole, cel mult după ce au apărut ceasurile!), dar, în comparație cu lumea noastră caracterizată de frenezie, de alergat, de făcut, pot spune că au dreptate. Ce mai înseamnă timpul pentru noi? sau ce este timpul, așa cum se întreba Sf. Augustin. Același mare om răspundea candid: dacă mă întrebi, nu știu, dacă însă nu mă întrebi, știu!

Și totuși, ce este acest timp, timpul 2010 care a trecut în cea mai mare parte? Sau poate că timpul nu trece, ci numai noi ne trecem. Putem să ne dăm seama de trecerea timpului numai raportând-o la noi înșine, la ființele raționale. La animale, la plante sau la cei morți cu siguranță această categorie nu există. Numai dacă ne privim pe noi înșine, în această zi de trecere de la un an la altul, putem să ne dăm seama că timpul într-adevăr a trecut, sau poate că nu a trecut nici măcar o zi, pentru tot timpul am bătut pasul pe loc, sau poate că a trecut înapoi, pentru că am devenit mai răi, mai egoiști decât cu un an în urmă.

Grecii din vechime aveau trei termeni pentru a spune exprima categoria timpului: kαιρός; χρόνος; αἰών. Καιρός vrea să indice momentul potrivit, momentul oportun. Xρόνος, timpul trecut, timpul precedent. Aἰών, durata, viața, vârsta.

Din aceste trei semnificații, cred că pentru un creștin, prima este cea mai potrivită, căci spune autorul scrisorii către Evrei: După ce de multe ori și în multe chipuri Dumnezeu ne-a vorbit prin profeți, în zilele acestea din urmă ne-a vorbit prin Fiul său (1, 1-2). Dumnezeu, așadar, l-a trimis pe Fiul Său la timpul potrivit, oportun (Καιρός), pentru noi. Pentru omul care trăiește conform acestui timp, ceasul îi este de prisos, timpul trecut, cel precedent nu mai contează decât în lumina timpului de acum, vârsta pe care îl are este fără prea mare importanță, pentru că totul sosește exact la momentul oportun. Καιρός-ul divin, sau timpul dezveșnicit, este timpul omului. Nu contest că alergatul după lucruri, activitatea deseori contra-cronometru, preocuparea față de viața proprie nu sunt lucruri importante și care ni se întâmplă tuturor. Cea ce noi uităm, poate prea des - și alergăm culegând vânt, ba chiar furtună, zămislind tot timpul fără să naștem niciodată nimic, așa cum se exprimă un mare părinte al Bisericii - ,este faptul că fără Mine nu puteți face nimic, cum spunea odată Mântuitorul. Cu alte cuvinte, timpul nostru, alergatul nostru, viața noastră întreagă trebuie sincronizată cu timpul lui Dumnezeu, căci timpul lui nu are termen, pentru că El este Alpha și Omega. Timpul nostru trebuie trăit în cadrul acestui timp, pentru că numai El știe începutul (Alpha) și sfârșitul (Omega) acestuia. Sau poate că vrem din nou să ascultăm de glasul șarpelui de la începutul creației: Veți fi ca Dumnezeu! Nu vom fi niciodată, prea mulți oameni ne-au demonstrat acest lucru, începând cu Adam și Eva și terminând cu mulți din zilele noastre.

Te Deum laudamus:

te Dominum confitemur.

Te aeternum patrem,

omnis terra veneratur.

Tibi omnes angeli,

tibi caeli et universae potestates:

tibi cherubim et seraphim,

incessabili voce proclamant:

"Sanctus, Sanctus, Sanctus

Dominus Deus Sabaoth.

Pleni sunt caeli et terra

majestatis gloriae tuae."

Te gloriosus Apostolorum chorus,

te prophetarum laudabilis numerus,

te martyrum candidatus laudat exercitus.

Te per orbem terrarum

sancta confitetur Ecclesia,

Patrem immensae maiestatis;

venerandum tuum verum et unicum Filium;

Sanctum quoque Paraclitum Spiritum.

Tu rex gloriae, Christe.

Tu Patris sempiternus es Filius.

Tu, ad liberandum suscepturus hominem,

non horruisti Virginis uterum.

Tu, devicto mortis aculeo,

aperuisti credentibus regna caelorum.

Tu ad dexteram Dei sedes,

in gloria Patris.

Iudex crederis esse venturus.

Te ergo quaesumus, tuis famulis subveni,

quos pretioso sanguine redemisti.

Aeterna fac

cum sanctis tuis in gloria numerari.

Salvum fac populum tuum, Domine,

et benedic hereditati tuae.

Et rege eos,

et extolle illos usque in aeternum.

Per singulos dies benedicimus te;

et laudamus nomen tuum in saeculum,

et in saeculum saeculi.

Dignare, Domine, die isto

sine peccato nos custodire.

Miserere nostri, Domine,

miserere nostri.

Fiat misericordia tua, Domine, super nos,

quem ad modum speravimus in te.

In te, Domine, speravi:

non confundar in aeternum.