SOLEMNITATEA SF. FECIOARE MARIA, MAMA LUI DUMNEZEU (1 ianuarie)

Dogma Maternității divine a Mariei (Theotokos) a fost stabilită la Conciliul din Efes (431). Iată textul dogmei:

Sfinții Părinți nu s-au îndoit să o numească pe Sf. Fecioară Mamă a lui Dumnezeu, nu pentru că natura Cuvântului și divinitatea lui ar fi început să i-a ființă din Sf. Fecioară, ci pentru că El (Dumnezeu), a luat acel sacru trup, făcut perfect de sufletul inteligent, de acea din care este și spus că s-a născut după trup Cuvântul lui Dumnezeu care s-a unit ei după persoana (divină).

Semnificația dogmei:

Isus are două naturi, divină și umană, într-o singură persoană, cea divină. Maria nu poate fii mamă a naturii divine, pentru că Dumnezeu, fiind veșnic, nu poate fi generat de o creatură umană. În acest caz Maria este mama lui Isus după natura umană, aceea natură pe care o avem noi toți. Însă, deoarece în Isus natura umană este legată de natura divină în unica persoană divină, se poate spune că Maria este Mama lui Dumnezeu. A afirma că Maria este Mama lui Dumnezeu vrea să spună să se afirme că cele două naturi ale lui Cristos, sunt de nedespărțit.

De această dogmă se poate lega afirmația, făcută de papa Paul al VI-lea, spre surpriza părinților conciliari de la Conciliul al II-lea din Vatican: Maria este Mama Bisericii (afirmația nu constituie însă o dogmă definită). În ce sens se poate spune despre Sf. Fecioară Maria că este Mamă a Bisericii? Să încercăm!

- Dacă Biserica este totalitatea fiilor lui Dumnezeu (nu vorbim aici numai de Biserica luptătoare, ci și de Biserica suferindă și cea triumfătoare);
- Dacă Isus este modelul după care sunt constituiți ca fii (fii în Fiul);
- Maria, care a născut modelul, pe Fiul Unul Născut, ea poate fi numită Mama Bisericii.