Şi câtă mângâiere în aste vorbe-aflăm!
Voi, spaime şi-ntuneric, din suflete pieriţi!
Pământul nu-i un haos făcut pentru-osândiţi...
În testament, de însuşi Stăpânu-ai fost lăsată
drept mamă preaiubită, când tu, îndurerată,
priveai amara moarte a Domnului ca om
între tâlharii lumii, pe-al crucii Sale tron.
Marie, ne eşti mamă şi fiii tăi suntem.
Spre ceruri călăuză şi astăzi te avem.
Tu, care-ai fost şi fi-vei în veci plină de har,
alină şi-ndulceşte al clipelor amar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial