Născut în Anglia, Daniel, pe numele său de botez, a trăit în Arabia Saudită unde a studiat teologia şi a activat în cadrul misiunii musulmane printre muncitorii străini, pentru ca în cele din urmă să se stabilească în Londra. Aici a devenit în ultimii ani consilier pe probleme islamice al Arhiepiscopului de Canterbury. Convertirea sa nu a presupus nici un element spectaculos din punct de vedere exterior, ci a reprezentat o călătorie interioară începută printr-o dorinţă de studiere a Noului Testament şi o tot mai adâncă înţelegere a superiorităţii creştinismului ca religie trăită.
Interviul este valoros mai ales prin demontarea unei imagini utopice despre situaţia şi activitatea religiei musulmane în ţările occidentale şi, în special, în Anglia. Contrar imaginii triumfaliste care stăruie în imaginarul nostru, accentuată de canalele media şi inflamată de grupurile musulmane radicale, interviul surprinde realitatea tristă a unei religiozităţi statice, inflexibile şi artificiale. În Arabia Saudită, dar şi în alte ţări musulmane, legătura interioară între individ şi comunitate, concretizată prin participarea la timpul public de închinare din moschei, este inexistentă; majoritatea musulmanilor, afirmă Daniel, frecventează moscheile nu dintr-un impuls interior, ci obligaţi de presiunea legilor şi cutumelor, fapt care a transformat vizita la moschee într-o reală corvoadă pentru participanţi. Prin urmare, în numeroase lăcaşuri musulmane de închinare, prezenţa credincioşilor în afara zilei de vineri este insesizabilă; mai mult, musulmanii nu excelează prin participare nici măcar în această zi. Cu toate acestea, numeroşi musulmani manifestă o deschidere şi o căutare a adevărului, una dintre cauzele principale pentru dezvoltarea creştinismului în ţările islamice.
Lumea occidentală este supusă metodic unei dezinformări sau chiar, îngroşând puţin liniile, unei intoxicări mediatice care prezintă un tablou deformat al realităţii, conform căruia numărul credincioşilor musulmani va depăşi în curând numărul creştinilor. Încercând să demonteze această falsă impresie, fostul predicator musulman foloseşte ca exemplu situaţia din Marea Britanie, unde prezenţa în moschei este extrem de redusă, majoritatea musulmanilor nefrecventând niciodată lăcaşul de cult; în acelaşi timp, tinerii au renunţat efectiv la religia islamică, determinaţi fiind pe de o parte de limba străină pentru ei, vorbită de imami (urdu sau bengali) şi, într-o anumită măsură, de un sentiment de ruşine datorită actelor teroriste. Realitatea „de pe teren” este alarmantă pentru Islam, însă pedalarea pe imaginea religiei musulmane ca o forţă imensă este avantajoasă pentru unii, afirmă Daniel. În general majoritatea credincioşilor din moschei sunt copii care îşi însoţesc părinţii şi care dispar la vârsta autonomiei. „Creştinismul oferă o alegere liberă; astfel creştinismul este mult mai bine adaptat vieţii într-un climat de toleranţă, pe când Islamul nu poate rezista unei astfel de încercări”.
Din prezentarea situaţiei actuale în Marea Britanie mai aflăm că, în ciuda ideii vehiculate conform căreia numeroşi britanici adoptă religia islamică, numărul real al convertiţilor englezi este minim. Concret, la rugăciunea de vineri din centrele londoneze numărul musulmanilor britanici reprezintă probabil 1%, cifră neatinsă niciodată în afara Londrei. Aşa-zisele convertiri sunt în cea mai mare parte rezultatul căsătoriilor mixte cu persoane musulmane, ceea ce conduce la o adoptare formală a religiei islamice. Misiunea musulmană în Occident nu are, prin urmare, succes. La Londra există un centru musulman de misiune, dar activitatea acestuia se desfăşoară printre imigranţii musulmani, nu printre cetăţenii englezi.
Pe de altă parte însă trebuie subliniat faptul că, deşi există numeroşi musulmani care adoptă religia creştină în Anglia, cei mai mulţi renunţă la credinţa lor fără a îmbrăţişa o altă religie. Se poate spune prin urmare că în lumea occidentală musulmanii îşi pierd credinţa mai mult decât creştinii.
Sursa: http://www.oglindanet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=274:un-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial