REFLECȚIE LA PARABOLA SEMĂNĂTORULUI (Mt 13, 1-9)

Foarte interesantă această parabolă povestită de Isus unei mulțimi. Evanghelistul Matei ne spune că într-una din zile Isus a ieșit din casă și a mers pe malul mării. Aici multă lume s-a adunat în jurul lui. Mai mult ca sigur, această mulțime se afla deja pe plajă, probabil să facă baie sau să plece în larg ca să pescuiască.
Autorul principal al parabolei este semănătorul. Un semănător mult diferit de cei normali, adică de oameni, pentru că, dacă privim bine textul, el nu se pregătește bine de semănat, nu se preocupă ca toată sămânța să cadă în pământul cel bun, ci mai mult risipește, adică aruncă sămânța peste tot unde îi văd ochii: pe stradă, în pământul pietros, în cel plin cu spini și, în sfârșit și în pământul cel bun. Tocmai aici stă particularitatea acestui semănător care, ne dăm bine seama imediat, nu este nimeni altul decât Dumnezeu, iar sămânța pe care o aruncă este iubirea, necesitatea mântuirii pentru toți oamenii. Nimeni nu este exclus de la mântuire, cu toții suntem chemați la sfințenie, nu contează câtă sămânță a fost semănată în noi. Dumnezeu, cu alte cuvinte știe să risipească iubire, milostivire peste tot, în fiecare om, pentru că este creatura sa cea mai iubită. La fel face și în parabola numită odată cea a Fiului risipitor, și mai nou, în zilele noastre, cea a Tatălui risipitor. Pentru El nu contează deloc ce face omul în viața sa, cât corespunde darurilor pe care le primește, dacă știe să facă să rodească talanții pe care i-a primit. Scopul lui principal este să-i atragă pe toți la El. Tocmai aici se verifică acel dicton: măsura iubirii este a iubi fără măsură.

Dar ceea ce m-a surprins și mai mult este situația pământului bun în care cade sămânța. Cu toate că este același pământ, vedem că producția nu este aceeași. Oare de ce? Ce a făcut ca același teren să producă trei măsuri diferite de recoltă? Să fi fost trei parcele distante una de cealaltă și unele nu au primit soare și ploaie îndestulătoare? Să fi fost îngrijite, prășite unele mai rău decât altele? Probabil! Altfel nu se explică diferența mare de recoltă între ele. Sau oare și pământul bun poate deveni rău, la fel cum cel rău poate deveni bun. Aș opta mai ales pentru această variantă, și atunci situația parabolei se răstoarnă. Inițial, tot pământul a fost bun, adică toți oamenii din natură sunt buni. Este și cazul unei alte parabole a lui Isus în care fiul cel rău, inițial nu vrea să asculte de tatăl său, dar mai apoi se răzgândește în bine iar fiul cel bun care inițial dă răspuns afirmativ invitației tatălui de a merge la câmp, dar mai apoi se răzgândește și nu mai vrea să meargă. Sămânța divină a căzut în toți la fel, dar numai pe parcurs acest teren își schimbă calitatea, datorită păcatelor, și astfel nu mai permite ca această sămânță să de-a rodul maxim, cel de o sută. Chiar și așa, cred că important este ca sămânța să fie lăsată să rodească, nu contează cât, important este să încercăm din răsputeri să fim rodnici, chiar și 30, așa cum spune parabola.