Odata L-am vazut trecand
cu turma pe Pastorul bland
mergea cu dansa la izvor
blandul Pastor, blandul Pastor.
Pe-o oaie ce cazuse jos
a ridicat-o El duios
si-a dus-o-n brate iubitor
blandul Pastor, blandul Pastor.
P-o alta care la pamant
zacea cu piciorusul frant
El o lega mangaietor
blandul Pastor, blandul Pastor.
El le-a iubit cu dor nespus
si viata pentru oi Si-a pus
si pentru mantuirea lor
blandul Pastor, blandul pastor.
- Dar mai tarziu L-am intalnit
cu spini era impodobit
intr-o multime de popor
blandul Pastor, blandul Pastor.
Cand l-am vazut, L-am intrebat
cine-s cei ce L-au scuipat
- A suspinat sfasietor
blandul Pastor, blandul Pastor.
Si mi-a raspuns indurerat: -
scei ce M-au incununat
sunt oile ce le-am fost lor
blandul Pastor, blandul Pastor.
Toti cei ce ma batjocoresc
si cei ce Crucea-Mi pregatesc
sunt cei la care iubitor
Le-am fost Pastor, le-am fost Pastor.
Tacu... si ochii Lui senini
de lacrimi limpezi erau plini
plangea de mila oilor
blandul Pastor, blandul Pastor.
Si-atuncea „oile”- au venit
pe Cruce sus L-au rastignit
El se ruga spre mila lor
Blandul Pastor, blandul Pastor.
Atâta sfântă curăţie
Atâta sfântă curăţie mă îmbrăca în strai de crin,
atunci când am văzut întâie
lumina cerului senin,
atunci când am văzut întâie
lumina cerului senin!
...Dar, mai târziu, viaţa toată prin greşuri multe m-a purtat,
iar haina albă şi curată
mi s-a-nvechit şi s-a-ntinat,
iar haina albă şi curată
mi s-a-nvechit şi s-a-ntinat.
Când, în genunchi, gândesc cu jale la anii dragi de oarecând,
curg lacrimile mele vale
şi inima mi-o frâng gemând,
curg lacrimile mele vale
şi inima mi-o frâng gemând.
O, Dumnezeul meu, ai milă, apleacă-mă sub Crucea Ta,
cu pocăinţa cea umilă
şi plânsul pentru viaţa mea;
cu pocăinţa cea umilă
şi plânsul pentru viaţa mea!
Căci plânsul pocăinţei poate grăbi dumnezeiescul har,
ce spală orişice păcate
şi îndulceşte-orice amar,
ce spală orişice păcate
şi îndulceşte-orice amar.
Şi fă, apoi, urmându-Ţi Ţie, să fiu un credincios umil
şi dă-mi iar sfânta curăţie
din vremea când eram copil...
şi dă-mi iar sfânta curăţie
din vremea când eram copil!
Doamne, ce sărac e-acela
Doamne, ce sărac e-acela
care pâinea lui nicicând
nu şi-o-mparte ca s-aline
foamea unui mai flămând.
Doamne, cât de orb e-acela
ce se uită numa-n jos
şi nu vede-n veci lumina
mântuirii lui Hristos.
Doamne, cât de surd e-acela
lângă care-atâta har
cântă, cheamă şi suspină
şi se roagă în zadar.
Doamne, cât de rob e-acela
care-i lacom şi-i zgârcit
care-şi poate-nchide mâna
dinspre semenul lipsit.
Doamne, ce-ngheţat e-acela
care n-are-n sânul lui
nici o rază de iubire
spre durerea nimănui.
Doamne, ce pierdut e-acela
ce se vrea necredincios
căci râzând calcă-n picioare
harul său de la Hristos.
Nimeni n-o sã poatã spune
Nimeni n-o sã poatã spune
cã el n-a putut sã vinã
cã el n-a ştiut Cuvântul
şi el n-a putut sã-l ţinã
— cãci la fel de cãlduros
ne-a chemat pe toţi Hristos.
Nimeni n-are sã se poatã
dezvinovãţi pe sine
cã el n-a avut prilejul
a iubi şi-a face bine
— cãci la fel de luminos
ne-a vorbit la toţi Hristos.
Nimeni n-are sã-ndrãzneascã
a grãi cã-n neputinţã
a fost viaţa pãmânteascã
a trãi-o prin credinţã
— cãci la fel de generos
ne-a dat har la toţi Hristos.
De aceea nemurirea
va da celor drepţi cununa
cãci ei au voit sfinţirea
şi-au iubit cãrarea bunã
— cinste celui credincios
ce dã tot, pentru Hristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial