Se spune că odată doi călugări au mers în oraș să vândă coșuri de nuiele. După ce au terminat de vândut coșurile, în drum spre casă, unul din călugări s-a adresat celuilalt:
- frate, ai văzut cum se certa lumea în piață? Hai să ne certăm și noi!
- Dar cum să facem?, a întrebat celălalt!
- păi uite, aici este o cărămidă. Eu voi spune că această cărămidă este a mea, iar tu vei spune că este a ta. Așa vom începe să ne certăm și noi. Bine, spuse celălalt călugăr.
Primul călugăr luă cărămida în mâini și spuse: cărămida asta este a mea. Celălalt, cu un calm desăvârșit, răspunse:
- Apăi dacă este a ta, ia-o și du-te...
Călugării nu știau să se certe.
Cata profunzime in asa exemple!
RăspundețiȘtergeresi umanitate, as spune...
RăspundețiȘtergere