«Cine sunt eu? întrebă într-o zi un tânăr pe un bătrân.
«Ești ceea ce gândești - răspunse bătrânul - și-ți explic cu ajutorul unei scurte istorioare.
Într-o zi, de pe zidurile cetății, spre apusul soarelui, se văzură pe linia orizontului două persoane care se îmbrățișau.
“Sunt un tată și o mamă, gândi o copilă inocentă.
“Sunt doi amanți” gândi un om cu inima rea.
“Sunt doi prieteni care se întâlnesc după mulți ani, gândi un om singur.
“Sunt doi comercianți care au încheiat o afacere bună, gândi un om însetat după bani.
“Este un tată care-și îmbrățișează fiul care se întoarce din război, gândi o femeie cu sufletul gingaș.
“Este o fată care-și îmbrățișează tatăl care revine dintr-o călătorie, gândi un om îndurerat pentru moartea fiicei lui.
“Sunt doi îndrăgostiți”, gândi o fată care visa să fie iubită.
“Sunt doi oameni care luptă până la moarte”, gândi un asasin.
“Cine știe de ce se îmbrățișează”, gândi un om cu inima avară.
“Ce frumos este să vezi două persoane care se îmbrățișează”, gândi un om al lui Dumnezeu.
Orice gând – ajunse la concluzie bătrânul – îți arată ție însuți ceea ce ești. Cercetează frecvent gândurile tale: îți pot spune mult mai multe lucruri despre tine decât orice maestru».
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial