Aş vrea să scriu ceva despre acest preot, Pr. Valentin Maria Farţade, un bun prieten de-al meu care a trecut la cele veşnice în mod tragic acum cinci ani. A fost preot numai 5 (cinci) zile. Mergând acasă pentru a celebra liturghia de primiţie a murit într-un accident. Mult timp mi-a fost greu să accept acest lucru, dar iată că, în mod providenţial, ajungând în mâinile mele jurnalele sale pe care le-a ţinut timp de mai mulţi ani, jurnale în care a notat trăirile sale atât cele spirituale cât şi cele morale şi fizice, am ajuns să înţeleg misterul vieţii sale - dacă se poate înţelege un mister-. Nu lipseşte în nici o zi să nu fi cerut de la Isus şi de la Maica Domnului iubirea, renunţarea la propria voinţă şi harul de a deveni un frate franciscan bun şi un preot "după inima lui Isus". Şi-a dorit să devină un sfânt, aşa cum scria aproape în fiecare zi în jurnalul său. În acest sens, în afară de rugăciunile comunitare, mai zăbovea îndelung în adoraţie în faţa Sf. Sacrament, recita rozariul zilnic şi făcea o mulţime de alte devoţiuni particulare. Era bigot, la o vârstă aşa de tânără? Nu cred, pentru că ceea ce asculta la Sfânta Liturghie, ceea ce citea în Sfânta Scriptură, căuta imediat să-l pună în practică. Şi a reuşit, cred, foarte bine. Poate am să mai revin să mai relateze despre el, Pr. Valentin. Până atunci, cer şi eu pentru mine şi pentru toţi cei care vor citi aceste rânduri darul sfinţeniei, conştient fiind că "sfinţenia nu este un lux ci o necesitate" (Fericita Maica Tereza de Calcutta).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial