Sfinţenia este posibilă pentru toţi oamenii de bunăvoinţă, în toate timpurile şi în toate locurile. (I)

"Divinul Învăţător şi Exemplu al oricărei desăvârşiri, Domnul Isus, a propovăduit tuturor şi fiecăruia dintre ucenicii Săi, de orice condiţie, sfinţenia vieţii al cărui Autor şi Înfăptuitor este El însuşi: Fiţi aşadar desăvârşiţi precum Tatăl vostru din ceruri desăvârşit este (Mt 5, 48). (...). Este aşadar, limpede, pentru oricine că toţi credincioşii, de orice stare sau condiţie, sunt chemaţi la plinătatea vieţii creştine şi la desăvârşirea iubirii: prin această sfinţenie se va ajunge la un mod de viaţă mai uman şi în societatea pământească. Pentru a dobândi această desăvârşire, credincioşii trebuie să-şi folosească puterile primite după măsura darului lui Cristos, astfel încât, păşind pe urmele lui şi deveniţi asemenea chipului Lui, supunându-se în toate voinţei Tatălui, să se consacre din tot sufletul preamăririi lui Dumnezeu şi slujirii aproapelui. Astfel, sfinţenia Poporului lui Dumnezeu va creşte în roade îmbelşugate, după cum preabine o dovedeşte, în istoria Bisericii, viaţa atâtor sfinţi" (LG 40).