PRIMA PIATRĂ A UNEI NOI BISERICI

Arhiepiscopul de Paris chemă la episcopie pe un anume

părinte Machiavelli și îi făcu următoarea cerere:  - Sfinția voastră sunteți parohul uneia din cele mai bogate parohii din dieceză, și îi faceți într-adevăr onoare. Aș vrea să vă recompensez, dar nu numindu-vă canonic al catedralei… Aș vrea să vă trimit printre necredincioși. Există în periferia Parisului parohia Sf. Ștefan, care are 30 000 de suflete, și care este plină de comuniști. Nu se fac botezuri deloc, nici căsătorii creștine… Nimeni nu mai merge la biserică; cu toții s-au îndepărtat. Acum acolo este paroh un preot în vârstă. Intrări zero; ajutoare de la binefăcători, zero. Vă puteți baza numai pe Providență și pe binecuvântarea mea… Vreți să mergeți? Vedeți, eu nu vă oblig; vă cer numai să-mi faceți această favoare. Gândiți-vă, iar peste opt zile să-mi dați un răspuns.

Părintele Machiavelli se gândi, și merse degrabă să viziteze locul. De mult nu mai intrase cineva cu reverendă în acel cartier. Fu întâmpinat de râsete, insulte din partea muncitorilor, și chiar din partea femeilor și a copiilor. Văzu pe străzi mizerie mare, barăci murdare, mizerie morală și materială.

Părintele Machiavelli privea în stânga și în dreapta, și se gândea la splendida lui biserică, la enoriașii lui nobili și bogați.

Dintr-o dată, dintr-o magherniță zbughiră câțiva copilandri, care începură să strige: - o cioară!, o cioară!... Iar unul din ei luă o piatră și o aruncă în preot. Apoi se ascunseră cu toții după un gard, să vadă ce are de gând să facă preotul. Piatra îl lovise pe preot în față, și acum, în timp ce-i curgea sângele, el se aplecă să ridice piatra.

Copilul care aruncase piatra se gândea că preotul are de gând să-l arunce în el. Îl privea pe preot și nu știa ce să facă. Începu să fugă, ca nu cumva preotul să îl descopere și să arunce cu piatra în el. Dar se simți chemat: - prietene, mulțumesc, mulțumesc mult! Iată piatra ta; o voi lua cu mine; ba mai mult, aceasta va fi prima piatră a bisericii pe care o vom construi chiar în acest loc în care m-ai lovit…

În ziua următoare, Părintele Machiavelli se duse la episcop și-i spuse că este de acord să meargă în acea parohie; și imediat începu construirea bisericii, exact pe locul unde fusese lovit. Astfel, în acel loc, în scurtă vreme, a apărut o înfloritoare parohie, în periferia Parisului (Silvio Riva, Sussidi, febbr. 1943, pagina 140).