Despre Sfinții tineri și tinerețea sfinților, pentru noi toți

Tinerețea, un timp pentru sfințenie

213. Convinși fiind că „sfințenia este chipul cel mai frumos al Bisericii” (GE 9), înainte să fie propusă tinerilor, suntem chemați cu toții să o trăim ca martori, devenind astfel o comunitate „simpatică”, așa cum narează de mai multe ori Faptele Apostolilor. Numai plecând de la această coerență devine important să însoțim tinerii pe căile sfințeniei. Dacă Sf. Ambroziu afirma că „fiecare vârstă este matură pentru sfințenie” (De virginitate, 40), fără îndoială aici este inclusă și tinerețea! În sfințenia a numeroși tineri, Biserica recunoaște harul lui Dumnezeu care previne și însoțește istoria fiecăruia, valența educativă a Sacramentelor Euharistiei și a Reconcilierii, fecunditatea itinerariilor împărtășite în credință și în dragoste, puterea profetică a acestor „campioni” care deseori au sigilat cu sângele identitatea lor de discipoli și misionari ai Evangheliei. Dacă este adevărat, așa cum au afirmat tinerii în timpul reuniunii presinodale, că mărturia autentică este limbajul cel mai cerut, viața tinerilor sfinți și cuvântul adevărat al Bisericii, și invitația să întreprindă o viață sfântă este apelul cel mai necesar pentru tinerii de astăzi. Un autentic dinamism spiritual și o fecundă pedagogie a sfințeniei nu amăgesc aspirațiile profunde ale tinerilor: nevoia lor de viață, de iubire, de expansiune, de bucurie, de libertate, de viitor și de îndurare și reconciliere. Pentru multe Conferințe Episcopale rămâne o mare provocare a propune sfințenia ca orizont de sens accesibil tuturor tinerilor, și realizabil în viața de fiecare zi.  

Tineri sfinți și tinerețea sfinților

214. Isus invită pe fiecare discipol al său la dăruirea totală a vieții, fără calcule și interese umane. Sfinții primesc această invitație exigentă și se pun cu umilă docilitate în urmarea lui Cristos răstignit și înviat. Biserica contemplă în cer sfințenia unei constelații tot mai numeroase și luminoasă de copii, adolescenți și tineri sfinți și fericiți care, încă din timpul primelor comunități creștine ajung până la noi. Invocându-i ca protectori, îi indică tinerilor ca referințe pentru existența lor. Diferite Conferințe Episcopale cer să se valorifice sfințenia tinerească pentru educație, iar tinerii înșiși recunosc a fi „mai receptivi în fața unei «narative a vieții» decât în fața unei predici teologice abstracte”. Deoarece se vede că tinerii afirmă că „viețile sfinților pentru noi sunt încă relevante”, devine important ca aceștia să fie prezentați în mod potrivit vârstei și condiției lor de viață.

Un loc cu totul deosebit revine Mamei Domnului, care a trăit mai înainte ca ucenică a iubitului ei Fiu, și este model de sfințenie pentru fiecare credincios. În capacitatea ei de a păstra și medita în propria inimă Cuvântul (cf. Lc 19, 51), Maria este pentru întreaga Biserică mamă și maestră a discernământului.

Merită să amintim că, împreună cu „Sfinții tineri”, există și necesitatea de a prezenta tinerilor și „tinerețea sfinților”. Într-adevăr, toți Sfinții au trecut prin vârsta tinereții, și ar fi util tinerilor de astăzi să li se arate în cel fel Sfinții au trăit timpul tinereții lor. S-ar putea observa astfel multe situații de tinerețe care nu au fost simple, nici ușoare, însă unde Domnul este prezent și în mod misterios activ. A arăta că harul Lui este în acțiune prin itinerariile sinuoase ale unei răbdătoare construcții a unei sfințenii care se maturizează în timp, prin căi neprevăzute, poate ajuta tinerii, nici unul exclus, să cultive speranța unei sfințenii în totdeauna posibile.

Instrumentum Laboris la Sinodul Episcopilor, nn. 213-214.

Traducere: Pr. Pătrașcu Damian