Libertatea de eroare a celor aleși

de ENZO BIANCHI

În ultima vreme cuvântul “discernământ” este foarte prezent pe buzele catolicilor, mai ales după alegerea papei Francisc, care și-a manifestat imediat convingerea că discernământul este unul din operațiile cele mai urgente de făcut în Biserică, până la a o indica ca temă a apropiatului sinod al episcopilor (“Tinerii, credința și discernământul vocațional”, octombrie 2018).

Dar operațiunea discernământului a fost totdeauna prezentă în viața Bisericii,

plecând de la discernământul asupra persoanelor în vederea asumării unui minister sau a unei slujiri în comunitatea creștină. Tocmai asupra acestui discernământ asupra persoanelor aș vrea să mă opresc, pentru a-i prezenta toate dificultățile, pentru a delinia cum poate avea loc, dar fără a ascunde faptul că, uneori, rezultatele pot fi în contradicție cu intenția discernământului. În discernământul asupra persoanelor nimeni nu este infailibil: se poate greși, și se poate face un discernământ care, lăsând intactă libertatea persoanelor, se demonstrează a fi catastrofal.

În această privință este bine să amintim Evanghelia: Isus a chemat la sine, în urmarea lui, oameni care au răspuns în mod liber și pozitiv, abandonând totul – familie și meserie – pentru a-l urma. Deja în această acțiune, dincolo de stilizarea narațiunilor evanghelice, putem observa că Isus a făcut un discernământ, deoarece ne este chiar mărturisit că unul ar fi vrut să-L urmeze, dar el l-a împiedicat, trimițându-l înapoi.

Mai târziu, după o lungă împărtășire a vieții și a învățăturii dăruite, Isus trebuie să aleagă din acel grup pe cei doisprezece reprezentanți ai celor douăsprezece triburi ale lui Israel, poporul lui Dumnezeu ales și binecuvântat: Isus petrece noaptea în rugăciune, reflectând în fața Tatălui, sub călăuzirea Duhului Sfânt, tovarășul lui inseparabil, pentru a discerne pe cine trebuia să aleagă și să orânduiască în acel grup ca “apostoli”. Iar dimineața “a chemat la sine pe cei pe care i-a voit” și “a constituit doisprezece, ca să fie cu el, și pentru a-i trimite să predice” (Mc 3, 13-14). Discernământ cu ajutorul etapelor: a cunoaște – a vedea (a chema pe nume), a reflecta și a se ruga în fața lui Dumnezeu, a decide și a face alegerea.

Dar evangheliile ne dau mărturie că tocmai între cei doisprezece există un discipol care-l va trăda pe Isus, favorizând capturarea și, deci, patima și moartea: Iuda Iscarioteanul, pus pe ultimul loc în listă de către evangheliști, și totuși, un om chemat, ales și iubit de Isus! Cum a fost posibil? Pe de o parte alegerea are loc oricum plecând de la persoane reale și nu de la profiluri ideale: se alege între cei care există! Pe de altă parte, rezultatul negativ al alegerii este posibil deoarece discernământul alegerii nu anulează libertatea celui ales, care poate apuca drumul de-vocației, al revoltei, al negării întregii istorii împărtășite cu Isus. Aceasta este enigma răului, acțiunea satanei într-un discipol al lui Isus: imposibilă de explicat, de înțeles, de justificat…

Acest eveniment al vieții lui Isus ar trebui meditat mai mult, nu numai în rezultatul lui final. Deseori în Biserică, papa sau un episcop aleg colaboratori, numesc episcopi auxiliari care, apoi, prin stilul și acțiunea lor nu numai că se arată a fi inadecvați față de ministerul încredințat lor, dar și în adevărată contradicție cu cel care i-a ales. În discursul ținut Curiei în ziua de 21 decembrie a anului trecut, Francisc a vorbit de “trădători ai încrederii” pusă în ei. Trădători care sfârșesc prin a aduce diviziuni, nedumerire și scandal în Biserică, și astfel întunecă intenția celui care a privit spre ei, sperând de la ei un ajutor, și găsind în schimb piedici, rebeliuni și contestări.

De acum bătrân, trăind prietenia și confidența unor episcopi, printre care Michele Pellegrino și Carlo Maria Martini, pot mărturisi că acesta este un risc permanent în Biserică. Discernământul asupra persoanelor se poate revela uneori un faliment și o deraiere de la intențiile care stăteau la baza alegerii. Dar este drept să fie astfel, așa cum ne învață istoria celor Doisprezece, deoarece libertatea lăsată de Domnul fiecăruia, scapă chiar și unui discernământ cu autoritate.            

Pubblicato su: Jesus

Traducere: Pr. Pătrașcu Damian