Cele opt fericiri ale politicianului

1.     Fericit politicianul care are o înaltă conștiență și o profundă conștiință a rolului său.

Conciliul al II-lea din Vatican a definit politica ca fiind «artă nobilă și dificilă» (Gaudium et Spes, 73). La mai bine de treizeci de ani de distanță și în plin fenomen al globalizării, această afirmație găsește confirmarea prin a considera că slăbiciunilor și fragilităților mecanismelor economice având dimensiuni planetare i se poate răspunde numai cu forța politicii, adică cu o arhitectură politică globală, care să fie puternică și fondată pe valori global împărtășite.

2.     Fericit politicianul a cărei persoană oglindește credibilitate.

În zilele noastre, scandalurile din lumea politicii, legate mai ales de marele cost al alegerilor, se multiplică făcând să se piardă credibilitatea protagoniștilor ei. Pentru a răsturna această situație, este necesar un răspuns puternic, un răspuns care să implice reformă și purificare, cu scopul de a reabilita figura politicianului.

3.     Fericit politicianul care lucrează pentru binele comun și nu pentru propriul interes.

Pentru a trăi această fericire, politicianul să interpeleze conștiința lui și să se întrebe: Muncesc pentru popor sau pentru mine? Muncesc pentru patrie, pentru cultură? Muncesc pentru a onora moralitatea? Muncesc pentru umanitate?

4.     Fericit politicianul care se menține în mod fidel coerent.

Cu o coerență constantă între credința și viața lui de persoană angajată în politică; cu o coerență fermă între cuvintele și acțiunile sale; cu o coerență care onorează și respectă promisiunile electorale.

5.     Fericit politicianul care realizează unitatea și făcând din Isus rațiunea vieții lui, o apără.

Aceasta deoarece diviziunea înseamnă autodistrugere. Se spune în Franța: «Catolicii francezi nu stau niciodată contemporan cu toții în picioare, în afară de momentul în care ascultă EvangheliaI». Mi se pare că această vorbă poate fi aplicată și catolicilor din multe alte țări!

6.     Fericit politicianul care este angajat în realizarea unei schimbări radicale.

Și care face acest lucru luptând împotriva perversiunii intelectuale; care nu face acest lucru numind bine ceea ce este rău; care nu ascunde religia în sfera privată; care stabilește prioritățile alegerilor pe care le face în baza credinței lui; care are o magna carta: Evanghelia.

7.     Fericit politicianul care știe să asculte poporul.

Înainte, în timpul alegerilor și după ele; care știe să-și asculte propria conștiință; care știe să-l asculte pe Dumnezeu în rugăciune. Activitatea lui va obține siguranțe, certitudini și eficacitate.

8.     Fericit politicianul căruia nu-i este frică, înainte de toate, de adevăr.  

«Adevărul – spune Ioan Paul al II-lea – nu are nevoie de voturi!». De sine însuși, mai degrabă, trebuie să-i fie frică politicianului. Al douăzecilea președinte al Statelor Unite, James Garfield obișnuia să spună: «Lui Garfield îi e frică de Garfield». Politicianului să nu-i fie frică de mass media. În momentul judecății el va trebui să-i răspundă lui Dumnezeu, nu mass media!

Autor: Card. Van Thuân