La Londra, în mijlocul gălăgiei trăsurilor, un
domn s-a oprit. Pare că ascultă
ceva. Îi șoptește unui prieten: Auzi? Se aude
un licurici! Prietenul îl privește curios: Dar ce vreți să spuneți, profesore?
Un licurici?! Profesorul se apropie încet de un smoc de iarbă de la rădăcina
unui copac. Cu delicatețe dă la o parte firele de iarbă și, spune: Uite
licuricii! Era un mare etmolog francez, pe nume Jean Henri Fabre.
Dar cum ați făcut să auziți cântecul licuricilor
în toată această gălăgie?, întreabă prietenul, în vreme ce reiau drumul. Pentru
că eu iubesc aceste creaturi mărunte. Toți oamenii aud vocile pe care le
iubesc, chiar dacă acestea sunt foarte slabe. Vrei să încercăm? Domnul Fabre se
oprește. Scoate din gentuță o monedă de aur și o lasă să cadă pe pământ. Se
aude un sunet slăbuț, dar vreo zece persoane care merg pe stradă își întorc
imediat capetele și privesc moneda. Ai văzut: Aceste persoane iubesc banii și
îi aud sunetul. Chiar și în gălăgia cea mai mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial