Păstrați, vă rog, furculița!

Părintele stătea în picioare și privea femeia pe patul de moarte, de acum nu prea conștientă.

Femeia avea să-i spună ceva: „Auziți, părinte, dacă vă voi cere ceva ce vi se va părea ciudat, îmi promiteți că o veți duce la îndeplinire?

Să vedem, spuse părintele, puțin curios de ceea ce avea să-i spună femeia.

Spuse femeia: „Părinte, toată viața mea am participat în fiecare duminică și sărbătoare la Sf. Liturghie. Am participat și la multe praznice și nunți. Îmi amintesc bine că, atunci când farfuriile de la primul fel se goleau, ospătarii spuneau să aruncăm farfuriile de plastic, dar să păstrăm furculița. La fel se întâmpla și cu felul al doilea. Eu as vrea să vă cer, cu limbă de moarte, ca atunci când voi muri să fiu pusă în sicriu cu o furculiță în mână.

Dar de unde această cerere atât de ciudată?, insistă preotul.

Femeia răspunse: „Mi se explica că… felul cel mai bun va fi adus la sfârșit… Într-adevăr, la sfârșit se aduceau ceva prăjiturele, extraordinar de bune, sau alte bunătăți… Ei bine, eu vreau ca să se știe că mor cu furculița în mână, știind că plec în acel loc unde voi gusta felul cel mai bun! vreau ca persoanele care mă vor vedea în sicriu, cu o furculiță în mână, să se întrebe care este motivul prezenței acelei furculițe.

Apoi adăugă: „Vă rog, părinte, sfinția voastră să explicați celor prezenți, că eu plec să primesc partea cea mai bună, direct din mâinile Domnului meu.

Părintele zâmbi.

Muri femeia, iar părintele povesti tuturor conversația avută cu acea femeie pe patul de moarte. Le povesti și de semnificația furculiței și ce simboliza aceasta. Explică și ce însemna fraza: „partea mai bună sosește la sfârșit…”.