Este actul de credință rațional?

Alternativa se pune între absurd și mister, deoarece despre aceste lucruri noi nu știm multe lucruri. Atunci trebuie să facem saltul și să îmbrățișăm misterul: acesta este actul de credință. Pentru că aceasta este unica condiție care ne este dată: să salvăm rațiunea pentru a ne salva de absurd. Uneori mi se întâmplă să fac acest exemplu: eu mă aflu la al doilea etaj al unui bloc și într-un anumit moment la primul etaj începe un incendiu, scara s-a rupt, flăcările urcă și… dându-mi seama de acest lucru, mă duc la fereastră și aud o voce care-mi spune: aruncă-te, pentru că acolo, jos, se află plasa pompierilor. Ființa mea întreagă nu vrea să se arunce; ar vrea să coboare scările, treaptă cu treaptă, raționament cu raționament…; dar scara nu mai există. Atunci ceea ce în sine ar fi un act irațional – a mă arunca de la fereastră – devine unicul act rațional. Așa este și actul de credință. În fond, vestea evangheliei este vocea care-mi spune: acolo, jos, este prezentă plasa pompierilor, aruncă-te! (Card. Giacomo Biffi, Intervista di Giancarlo Perna, cit. Roberto Di Palma)