Răul mai mic

Trăia odată un sihastru atât de perfect încât era deja cu un picior în Rai.

Trăia aproape cu nimic, într-o grotă săpată în coasta unui munte, de unde aduna fructe sălbatice și rădăcini pentru prânzul de duminică.

„Cum aș putea să-l ispitesc”, se întreba continuu diavolul.

Îl pândea, mirosea urmele lăsate de acesta, îl examina din cap până în picioare, pentru a-i găsi punctul slab. Nimic. Își lovea picioarele, se supăra, înjura. Până a decis să treacă direct la atac.

S-a duse în fața sihastrului care tocmai muia o bucată de pâine uscată în apa izvorului.

„Salut!”, îi spuse Satana. „Știi cine sunt eu?”

„Diavolul”, răspunse liniștit sihastrul.

„Dumnezeu m-a trimis să te ispitesc. Aș vrea ca tu să faci un păcat de moarte”.

„Vorbește”, spuse sihastrul, „te ascult”.

 „Omoară pe cineva”.

„Nu. Nu pot face acest lucru în nici un caz”.

„Atunci necinstește o femeie”.

„Este un lucru animalic și grețos. Nu-l voi face niciodată. Pleacă diavole. Nu ai fantezie”.

„Cel puțin bea un pic de vin. Nici măcar nu este păcat. Mulțumește-mă”.

Sihastrul suspină: „Bine. O gură de vin nu-i nici un rău”.

Imediat îi apăru între mâini un urcior de vin rece și bun. Sorbi un pic. Mai respiră un pic și mai sorbi odată. „Oh”, spuse, „e bun”. Mai bău un pic și spuse: „E tare… e diabolic!”.

Începu să râdă prostește. Apoi bău din nou, până căzu în genunchi.

O fată trecea pe cărare.

„Bună ziua, sfinte omule”, spuse. „Ți-am adus un măr și o pâine”.

Urlând, cu ochii încețoșați, sihastrul apucă fata de păr și o izbi de pământ. Sărăcuța urlă din toți rărunchii. Tatăl ei, care muncea pe câmp, o auzi și alergă într-acolo. Sihastrul, văzând că sosește omul, luă o piatră mare și îl lovi din toate puterile.

Când își reveni, sihastrul văzu omul care zăcea la picioarele lui într-o baltă de sânge.

 „Cred că a murit , spuse diavolul, cu aer virtuos. Rupse o floare și o puse în gură.

Sihastrul se aruncă în genunchi speriat de moarte: „Doamne, ce am făcut?”

Diavolul răspunse: „Din cele trei rele ai ales-o pe cea mai mică. Aceasta te va face să petreci multe zile în tovărășia mea”.

Fluierând, cu mâinile în buzunar, diavolul plecă. După câțiva pași se opri, se întoarse și, ca și cum ar fi chemat un vechi tovarăș, spuse:

„Sihastrule, nu vii?”

Nu există rele mici…