Interviu luat episcopului Enrico dal Covolo, Rectorul Institutului Pontifical Lateranum
de Antonio Gaspari
ROMA, marți, 29 martie 2011 (ZENIT.org).- A avut loc la Roma, vineri 25 martie, pe lângă Universitatea Pontificală Lateranum, simpozionul cu titlul: “Vita consecrata. 15 ani după” în legătură cu Exortația apostolică post sinodală scrisă de Ioan Paul al II-lea în anul 1996.
Într-un amfiteatru plin de persoane consacrate făcând parte din numeroase ordine și comunități religioase, a intervenit, în prima sa ieșire publică, Prefectul Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată, Arhiepiscopul Joao Braz De Aviz.
Secretarul aceleiași Congregații, Arhiepiscopul Joseph William Tobin, s-a oprit asupra dimensiunii internaționale a vieții consacrate, în timp ce cei doi Subsecretari, sora Enrica Rosanna și Sebastiano Paciolla, au vorbit respectiv despre viața consacrată în fața provocărilor contemporaneității și despre chestiunile juridice. Moderatorul a fost Pr. Josu Mirena Alday, Decanul Institutului de Teologie a Vieții Consacrate “Claretianum”.
Pentru a trasa câteva bilanțuri, Zenit a luat un interviu episcopului Enrico dal Covolo, Rectorul Universității Pontificale Lateranum.
Care este situația vocațiilor la viața consacrată?
Mons. Enrico dal Covolo: Statisticile sunt foarte clare în privința scăderii numerice a vocațiilor la viața consacrată, mai ales feminine, și în special pentru țările mai secularizate ale Europei și ale Americii. Diferită este situația unor țări din Orient, ca India, Coreea, Vietnam… și – pentru Europa – Polonia. Mai bună mi se pare situația vocațiilor bărbătești. Totuși, chestiunea mai gravă nu privește scăderea numărului, cât mai ales calitatea vieții consacrate.
Care sunt motivele care au caracterizat scăderea numărului vocațiilor?
Mons. Enrico dal Covolo: O statistică recentă a Uniunii Superiorilor Generali privitoare la scăderea în general a vocațiilor la viața consacrată este foarte instructivă. Punctul maxim este reprezentat de problemele afective (43%); urmează motivele de insatisfacție și oboseală (28%), imaturitatea personală (21%), problemele psihologice (21%), conflictele cu superiorii (17%), crizele de credință (5%).
Care sunt propunerile pentru o reînnoire și o relansare a misiunii, în contextul Noii Evanghelizări?
Mons. Enrico dal Covolo: Misiunea trebuie să apară tot mai mult ca un rever concret și faptic al consacrării religioase, adică a unei inimi în întregime dăruite lui Dumnezeu și Bisericii Lui. În acest fel, viața consacrată trebuie să se traducă în forme elocvente și semnificative de slujire în fața actualei urgențe educative, în fața noilor forme de sărăcie, în fața enormelor situații de lipsuri ale momentului prezent. Marile Ordine și Congregații religioase din Biserică au știut să facă front cu entuziasm și curaj provocărilor timpurilor lor. Au ajuns să „reconstruiască” Biserica înseși. Ajunge să ne gândim numai la Sf. Francisc de Assisi.
La 15 ani de la Exortația Apostolică „Vita Consecrata” a lui Ioan Paul al II-lea, care este actualitatea indicațiilor avansate de Pontiful polonez?
Mons. Enrico dal Covolo: Se poate reciti nr. 104 din „Vita Consecrata”, unde Ioan Paul al II-lea vede în „risipa” aparentă de resurse, pe care viața consacrată o comportă, frumusețea acestei vocații. „Din această viață vărsată – scria – se răspândește parfumul care umple toată casa. Casa lui Dumnezeu, Biserica, este, astăzi nu mai puțin decât ieri, împodobită și îmbogățită de prezența vieții consacrate”. Se poate înțelege până la capăt gândirea lui Ioan Paul al II-lea, atunci când se recitește nr. 7 din „Pastores dabo vobis”. Aici observă el motivele scăderii numărului de vocații. Discursul privește înainte de toate vocațiile la viața preoțească, dar este la fel de valabil pentru vocațiile la viața consacrată. Ajunge să inversăm cadrul prezentat aici pentru a obține indicații de viitor foarte importante. În acest text dens, Papa invită să se contrasteze cu eficacitate unele deraieri periculoase, ca de exemplu: raționalismul; apărarea exasperată a subiectivității; ateismul practic și existențial; dezagregarea realității familiare; obscurarea și denaturarea adevăratului sens al sexualității umane; nedreptățile sociale; apartenențele numai parțiale la Biserică (și așa numitul creștinism „fai da te”)…
Care sunt scopurile și obiectivele simpozionului?
Mons. Enrico dal Covolo: Obiectivele simpozionului erau multiple. Le înșir fără o ordine precisă: a face familie între diferitele familii religioase; a-l aminti pe Papa Ioan Paul al II-lea în iminența beatificării sale, și la exact 15 ani de la promulgarea Exortației Apostolice; a începe o dezbatere deschisă, cu o atenție specială față de pastorația teritoriului (este urgent ca persoanele consacrate să lucreze mai mult „împreună” în același teritoriu); în sfârșit, să prezinte unei mari adunări pe noii superiori ai Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică.
(După Zenit, 31 martie 2011)
Traducere de Pr. Pătrașcu Damian
de Antonio Gaspari
ROMA, marți, 29 martie 2011 (ZENIT.org).- A avut loc la Roma, vineri 25 martie, pe lângă Universitatea Pontificală Lateranum, simpozionul cu titlul: “Vita consecrata. 15 ani după” în legătură cu Exortația apostolică post sinodală scrisă de Ioan Paul al II-lea în anul 1996.
Într-un amfiteatru plin de persoane consacrate făcând parte din numeroase ordine și comunități religioase, a intervenit, în prima sa ieșire publică, Prefectul Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată, Arhiepiscopul Joao Braz De Aviz.
Secretarul aceleiași Congregații, Arhiepiscopul Joseph William Tobin, s-a oprit asupra dimensiunii internaționale a vieții consacrate, în timp ce cei doi Subsecretari, sora Enrica Rosanna și Sebastiano Paciolla, au vorbit respectiv despre viața consacrată în fața provocărilor contemporaneității și despre chestiunile juridice. Moderatorul a fost Pr. Josu Mirena Alday, Decanul Institutului de Teologie a Vieții Consacrate “Claretianum”.
Pentru a trasa câteva bilanțuri, Zenit a luat un interviu episcopului Enrico dal Covolo, Rectorul Universității Pontificale Lateranum.
Care este situația vocațiilor la viața consacrată?
Mons. Enrico dal Covolo: Statisticile sunt foarte clare în privința scăderii numerice a vocațiilor la viața consacrată, mai ales feminine, și în special pentru țările mai secularizate ale Europei și ale Americii. Diferită este situația unor țări din Orient, ca India, Coreea, Vietnam… și – pentru Europa – Polonia. Mai bună mi se pare situația vocațiilor bărbătești. Totuși, chestiunea mai gravă nu privește scăderea numărului, cât mai ales calitatea vieții consacrate.
Care sunt motivele care au caracterizat scăderea numărului vocațiilor?
Mons. Enrico dal Covolo: O statistică recentă a Uniunii Superiorilor Generali privitoare la scăderea în general a vocațiilor la viața consacrată este foarte instructivă. Punctul maxim este reprezentat de problemele afective (43%); urmează motivele de insatisfacție și oboseală (28%), imaturitatea personală (21%), problemele psihologice (21%), conflictele cu superiorii (17%), crizele de credință (5%).
Care sunt propunerile pentru o reînnoire și o relansare a misiunii, în contextul Noii Evanghelizări?
Mons. Enrico dal Covolo: Misiunea trebuie să apară tot mai mult ca un rever concret și faptic al consacrării religioase, adică a unei inimi în întregime dăruite lui Dumnezeu și Bisericii Lui. În acest fel, viața consacrată trebuie să se traducă în forme elocvente și semnificative de slujire în fața actualei urgențe educative, în fața noilor forme de sărăcie, în fața enormelor situații de lipsuri ale momentului prezent. Marile Ordine și Congregații religioase din Biserică au știut să facă front cu entuziasm și curaj provocărilor timpurilor lor. Au ajuns să „reconstruiască” Biserica înseși. Ajunge să ne gândim numai la Sf. Francisc de Assisi.
La 15 ani de la Exortația Apostolică „Vita Consecrata” a lui Ioan Paul al II-lea, care este actualitatea indicațiilor avansate de Pontiful polonez?
Mons. Enrico dal Covolo: Se poate reciti nr. 104 din „Vita Consecrata”, unde Ioan Paul al II-lea vede în „risipa” aparentă de resurse, pe care viața consacrată o comportă, frumusețea acestei vocații. „Din această viață vărsată – scria – se răspândește parfumul care umple toată casa. Casa lui Dumnezeu, Biserica, este, astăzi nu mai puțin decât ieri, împodobită și îmbogățită de prezența vieții consacrate”. Se poate înțelege până la capăt gândirea lui Ioan Paul al II-lea, atunci când se recitește nr. 7 din „Pastores dabo vobis”. Aici observă el motivele scăderii numărului de vocații. Discursul privește înainte de toate vocațiile la viața preoțească, dar este la fel de valabil pentru vocațiile la viața consacrată. Ajunge să inversăm cadrul prezentat aici pentru a obține indicații de viitor foarte importante. În acest text dens, Papa invită să se contrasteze cu eficacitate unele deraieri periculoase, ca de exemplu: raționalismul; apărarea exasperată a subiectivității; ateismul practic și existențial; dezagregarea realității familiare; obscurarea și denaturarea adevăratului sens al sexualității umane; nedreptățile sociale; apartenențele numai parțiale la Biserică (și așa numitul creștinism „fai da te”)…
Care sunt scopurile și obiectivele simpozionului?
Mons. Enrico dal Covolo: Obiectivele simpozionului erau multiple. Le înșir fără o ordine precisă: a face familie între diferitele familii religioase; a-l aminti pe Papa Ioan Paul al II-lea în iminența beatificării sale, și la exact 15 ani de la promulgarea Exortației Apostolice; a începe o dezbatere deschisă, cu o atenție specială față de pastorația teritoriului (este urgent ca persoanele consacrate să lucreze mai mult „împreună” în același teritoriu); în sfârșit, să prezinte unei mari adunări pe noii superiori ai Congregației pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică.
(După Zenit, 31 martie 2011)
Traducere de Pr. Pătrașcu Damian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile trebuie să fie pertinente, la subiect si fără limbaj trivial