Citeam în cartea lui Adrian Marino Viața unui om singur că un intelectual, după ce a fost eliberat din pușcărie, nemaigăsind loc de muncă și nici alte surse financiare pentru a putea trăi și pentru a achiziționa cărți, și-a vândut dinții. Cu banii primiți a cumpărat cărți. Teribilă pasiune, boală pentru citit.... Astăzi, în lumea lui copy-paste, nu cred că se mai întâmplă și nici nu se poate întâmpla un asemenea eveniment. Am devenit cu toții niște simpli google-ari. Auzi-i mai deunăzi un profesor, care s-a scăpat, altminteri dintr-o respectabilă instituție, că nu a mai cumpărat o carte de mai bine de trei ani!?!
Punct și de la capăt. Nervi și pathos ZERO, ZERO TĂIAT ÎN PATRU, cum bine spunea Pr. Albert Petru.
Când făceam masterul la Roma, conducătorul tezei, Doamna Maria Grazia Mara, mi-a băgat în cap un cuvânt care nu mi-a ieșit nici astăzi: scava (sapă). Mă invita tot timpul să citesc printre rânduri, căci textele - afirma ea - spun de zece ori mai mult printre rânduri; îmi spunea tot timpul să pun întrebări textului; să mestec textul înainte de a trece mai departe, ca să gust toată seva conținută în acesta. Rezultatul este unul teribil de frumos, extraordinar: încet încet începe să ți se deruleze textul, conținutul, contextul, autorul, etc., prin fața ochilor, ca un film. Și toată această experiență devine la un moment dat PASIUNE pentru citit, pentru cercetare. Nu mă caracterizează aciditatea, acreala intelectuală, dar mi se pare că ceea ce lipsește cel mai mult în zilele noastre este pasiunea pentru lucrul bine făcut (nu-i așa, proverbul cel mai uzitat al românului este: merge și-așa!), și în special pasiunea pentru citit. De ce oare? Tot comunismul ne-a distrus papilele gustative ale cititului? Tot guvernul, tot Băsescu este de vină, așa cum vrea să ne convingă peste tot opoziția daltonistă-copil capricios? Nu cred! Și atunci? Ce am putea să facem ca să ne trezim într-o dimineață din letargia lucrului prost făcut, cu febră de 45, și tremurând, să punem repede mâna pe o carte și să o devorăm? Aștept reacții...
Succesuri, moncher.... vorba unei duduie neînțărcate...
Punct și de la capăt. Nervi și pathos ZERO, ZERO TĂIAT ÎN PATRU, cum bine spunea Pr. Albert Petru.
Succesuri, moncher.... vorba unei duduie neînțărcate...
am avut tentatia sa ma comport si eu ca farizeul din templu: "eu nu sunt ca altii"... eu citesc..., eu cumpar..., (de fapt cumpar). - "mai ramne sa le storc esenta"
RăspundețiȘtergerechiar inainte de a intra pe "aghios" am dat drumul la o comanda de carti de la Aqua Forte.
e un dar si acesta! Felicitari