SF. FECIOARĂ MARIA, TOATĂ FRUMOASĂ ÎN TEXTELE PATRISTICE (III)

Lauda Mariei se înalță admirabil în mine

Iacob din Batna, Imn către Sf. Fecioară Maria

O, Fiul Fecioarei, îngăduie-mi să-ți vorbesc despre mama ta, cu toate că eu știu că a vorbi despre ea este un argument prea sublim pentru noi! Un discurs plin de stupoare se agită în intimitatea mea, pentru a ajunge să mă exprim. O, voi care înțelegeți, întindeți cu bunătate spre mine urechile sufletului vostru: lauda Mariei se înalță admirabilă în mine pentru a ajunge să se manifeste. Pregătiți deci cu inteligență inima voastră: Fecioara sfântă m-a chemat să vorbesc despre ea. Pregătiți deci în mod potrivit auzul vostru pentru un discurs despre lucruri cerești, pentru ca ea să nu fie dezonorată!


Maria este al doilea cer, în sânul căreia Domnul cerurilor a locuit și a apărut pentru a alunga din toți locurile întunecoase. Este cea pură, cea umilă, iradiată de lumina oricărei sfințenii, iar gura mea este prea mică să vorbească despre ea. Este săraca, care a devenit mama regelui și a dăruit bogății lumii însetate pentru a-l face să obțină viața. Este nava care ne-a adus tezaurele și bunurile din casa Tatălui, și a revărsat pe pământul nostru trist bogății multe. Este ogorul cel bun care fără sămânță a adus roade bogate și fără să fie arat a produs o recoltă minunată. Este a doua Evă care a zămislit printre cei vii Viața, dezlegând și anulând datoria mamei Eva. Este fiica care a întins mâna Evei abătute și a ridicat-o din prăpastia în care o aruncase șarpele. Fiica care a țesut o haină de mărire și l-a dat tatălui ei pentru ca să se acopere, pentru că rămăsese gol sub copac. Fecioara care a devenit în mod minunat mamă fără uniune sponsală. Mamă care a rămas fecioară intactă. Stânca sublimă pe care regele a construit-o și în care a locuit, și a cărei ușă nu a fost deschisă când el a ieșit. Roaba care, ca și carul ceresc, l-a purtat și l-a hrănit pe cel Atotputernic, care sprijină toate creaturile; mireasa care a zămislit fără să-l fi văzut niciodată pe mire și a născut un fiu fără să fi vizitat niciodată casa tatălui.

Cum aș putea să pictez această icoană admirabilă cu ajutorul culorilor comune, dacă nici pensula cea mai fină nu este potrivită? Este prea sublimă, prea minunat cadrul frumuseții ei pentru culorile mele, iar eu nu îndrăznesc nici măcar să nădăjduiesc că spiritul meu poate să alcătuiască o reprezentare fidelă. Este mai ușor să se picteze splendoarea și raza soarelui, decât să se exprime în cuvinte măreția Mariei. Este poate posibil să se reprezinte în culori o frumoasă roată de foc, dar pentru a vorbi despre Maria nici un discurs nu ar fi suficient. Dacă cineva vrea să facă un discurs despre ea, în care categorie poate să o așeze, pentru a trasa chipul ei, pentru a o cânta? Între fecioare, între cele sfinte și umile femei, sau între soții și mame? Iată: fecioria și maternitatea se găsesc în ea unite în nașterea admirabilă și perfectă și în sânul sigilat! Cine o va putea lăuda îndeajuns? În timp ce mi se pare că aparține mulțimii de tinere, iată văd că, în calitate de mamă, îi dă hrană fiului ei. De abia am auzit că Iosif locuia cu ea ca și soț, și imediat văd că s-a sustras oricărei uniri maritale… mă gândeam să o numesc mireasă, văzându-l pe Iosif; dar credința mă învață că nici un muritor nu a cunoscut-o. Am văzut-o ținându-l în brațe pe fiul ei ca și mamă și îmi apare măreață în mulțimea fecioarelor. Este fecioară și totuși mamă, mireasă neatinsă. Ce aș mai putea adăuga despre ea după ce am spus că este de neînțeles?