SF. FECIOARĂ MARIA, TOATĂ FRUMOASĂ ÎN TEXTELE PATRISTICE (I)

Frumusețea sufletului Mariei

Iacob din Batna,(449-521, scriitor sirian)

Dumnezeu a coborât pentru a deveni om dintr-o fiică a oamenilor. Atras de frumusețea ei, a ales-o pentru a se naște din ea. Și cu cât mai mult harul dăruit ei depășea pe cel al tuturor celorlalți oameni, cu atât mai mult trebuie să se celebreze frumusețea sufletului Mariei, care a făcut-o să devină Mamă a lui Dumnezeu. Datorită umilinței ei, purității și dreptății și datorită bunei ei voințe ea a fost plăcută lui Dumnezeu și a fost aleasă. Dacă o altă femeie ar fi fost mai frumoasă decât ea, ar fi fost aleasă aceasta, pentru că Dumnezeu este nepărtinitor, drept și bun. Dacă în sufletul ei ar fi existat și numai o singură pată a păcatului sau numai un defect, El ar fi ales o altă mamă, perfect neprihănită.


Din acest motiv fiecare trebuie să o admire pe cea Binecuvântată, fiind atât de frumoasă încât Dumnezeu a ales-o ca mamă a lui. Frumusețea ei a fost atât de mare cât natura poate să fie, pentru că culmea sublimă la care a ajuns nu mai este obiectul liberei voințe. Până la un anumit punct ea a ajuns la perfecțiunea accesibilă omului, dar nu desigur datorită meritelor ei ea a putut să ajungă la punctul ca Dumnezeu să se nască din ea. Atât cât cel drept poate să se apropie de Dumnezeu, și această perfectă Frumusețe s-a apropiat de El în excelența sufletului ei; dar faptul că Isus Cristos a apărut din ea în trup omenesc, acest lucru se datorează numai harului, motiv pentru care trebuie să celebrăm îndurarea Lui. La un astfel de grad a ajuns frumusețea Mariei încât nimeni din lume încă nu a depășit-o. Pe de altă parte, să spunem Domnului mulțumesc care îi revine lui pentru că a revărsat fără măsură harul lui asupra creaturii. Apreciază harul Fiului pe care toată lumea, niciodată nu va reuși să îl recompenseze cu gratitudinea ei; stimează meritele Mariei, pentru că dintre fii oamenilor nimeni nu are merite mai mari. Treptele pe care le-a urcat această creatură admirabilă constituie frumusețea ei, și apoi cea aleasă să devină Mama Fiului celui Preasfânt. Ea își înălțase sufletul până la culmile cele mai înalte ale perfecțiunii, apoi grația infinită și-a făcut sălaș în ea. Domnul a văzut-o plină de splendoarea sfințeniei și a voit să locuiască în sânul ei sfânt.

Pentru aceasta a trimis un înger din cereștile legiuni care să aducă vestea sfintei, celei pline de frumusețe, pe Gabriel, principele puternic al miliției cerești. Numai ea a fost demnă de marele mister ce i-a fost comunicat prin revelație divină. În rugăciune, sinceritate și simplitate, Maria a primit revelați cerească, plină de sfântă teamă în fața lui Dumnezeu, oferindu-i în rugăciune Lui inima ei plină de dragoste. Într-adevăr, se afla în rugăciune, ca și Daniel, atunci când, într-o lumină de foc, i-a apărut îngerul (cf. Dan 10, 4). Și preotul Zaharia a fost aflat de înger în sanctuar, în timp ce se afla în rugăciune în fața lui Dumnezeu (cf. Lc 1, 11). La fel, și această fecioară, care devenise demnă e marea revelație, stătea în rugăciune atunci când l-a primit pe îngerul trimis de Dumnezeu. Într-adevăr, rugăciunea pură, leagă în mod misterios de Dumnezeu, lui îi vorbește, ascultă răspunsul ei și întărește încrederea în El. deci, îngerul s-a pogorât în timp ce Maria se ruga și a salutat-o din partea celui PreaÎnalt: Ave Maria, Domnul nostru este cu tine, o fericită! Tu ești binecuvântată, pentru că binecuvântat este rodul fecioriei tale. Când ea a auzit acestea, s început să reflecteze cu atenție care să fie motivul acestui salut atât de extraordinar. Iar îngerul i-a zis: Nu te preocupa, o, plină de har! Domnul dorește ca tu, în fecioria ta să devii mama Lui. Iată, tu vei zămisli sfânt și vei naște pe regele veșnic. Maria a răspuns: Cum poate să se întâmple aceasta? Cum pot fi fecundă din moment ce nu cunosc om? Tu îmi spui că voi naște un fiu, în vreme ce eu mă abțin de la unirea maritală. Aud vorbindu-se de o naștere fără să văd mirii.

A fost un moment minunat cel în care Maria a conversat cu Gabriel. Umila fiică a sărăciei și îngerul s-au întreținut într-un colocviu admirabil. Fecioară pură și îngerul luminos au avut un dialog care a refăcut pacea dintre cer și pământ. Una dintre toate femeile de pe pământ a încheiat cu principele îngerilor un acord pentru reconcilierea întregii lumi. S-au așezat, aproape ca niște judecători împăciuitori al realităților cerești și al celor pământești: au vorbit, au ascultat și au stabilit pacea între părțile certate. Fecioara și îngerul au convenit împreună și au recondus la ordine ceea ce disputa dintre Dumnezeu și Adam distrusese. Marea cauză care a avut origine sub copac s-a încheiat și a fost complet rezolvată, astfel că s-a restabilit pacea. Cerul și pământul își vorbesc prietenește, cele două părți renunță la cearta lor și încheie pacea.

S-a terminat astfel vremea rea care îl ucisese pe Adam și a sosit o altă vreme, bună, în care s-au îndreptat toate. În locul șarpelui, acum vorbește Gabriel primul; și în locul Evei, Maria îl ascultă. În locul mincinosului, care cu minciuna lui adusese moartea, se prezintă cel adevărat , pentru a aduce, cu vestea lui, viața. Iar mamei, care lângă copac subscrisese scrisoarea datoriei, i-a subintrat fiica, care a plătit orice datorie a părintelui său Adam. Șarpele și Eva au fost înlocuiți cu îngerul și cu Maria, iar situația, răvășită încă de la început, a fost readusă la ordine. Vezi cu câtă ușurință Eva a ascultat de șarpe, a ascultat vocea celui mincinos și a crezut minciunilor lui! Vino acum și bucură-te: îngerul varsă viață în urechea Mariei, o eliberează de spiralele aceluia și îi transmite mângâiere! Gabriel edifică din nou zidul dărâmat de șarpe; Maria reconstruiește casa demolată de Eva în paradis.