Sf. Fecioară Maria o vizitează pe verișoara sa Elisabeta: Ambroziu din Milano

Îngerul care-i vestea misterul i-a spus Fecioarei Maria, pentru a o ajuta să creadă printr-un semn, că o femeie în vârstă și sterilă avea să devină mamă, arătând în acest fel că Dumnezeu poate să facă tot ce vrea. Maria, s-a îndreptat spre munţii Iudeii imediat ce a auzit această veste, nu pentru că nu ar fi crezut profeția sau că ar fi fost nesigură de autoritatea celui care adusese vestea, sau că s-ar fi îndoit de dovada adusă, dar purtată de o dorință care izvorăște din bucurie, în delicatețea şi solicitudinea ei. Putea oare să nu meargă acolo, ea care de acum era plină de Dumnezeu? Harul Duhului Sfânt nu mai suporta întârzierea unei pregătiri laborioase.


Și imediat se arată binefacerile sosirii Fecioarei și ale prezenței Domnului: abia ce Elisabeta a auzit salutul Mariei, copilul a tresăltat în sânul ei și ea a fost umplută de Duhul Sfânt (Lc 1, 41). Observăm alegerea atentă a fiecărui cuvânt. Elisabeta mai întâi aude vocea, dar este Ioan cel care percepe imediat harul. Mama a înțeles după ordinea naturii, fiul a tresăltat în virtutea misterului. Prima a recunoscut sosirea Mariei, celălalt pe cea a Domnului; femeia își dă seama de sosirea femeii, cel mic își dă seama de sosirea pruncului Isus. Elisabeta și Maria preamăresc graţia primită iar cei doi fii acționează din interior, dând început unui mister de îndurare în avantajul mamelor lor. Acestea săvârşesc un dublu miracol: profetizează sub inspirația copilașilor lor. Copilul a tresăltat iar mama s-a umplut de Duhul Sfânt. Mama însă nu a fost plină de Duhul Sfânt înaintea fiului, dar, fiind fiul plin de Duhul Sfânt, a umplut-o și pe mamă. Ioan a tresăltat și a tresăltat și duhul Mariei. Și, la tresăltarea lui Ioan, Elisabeta se umple de Duhul Sfânt.

Fericită ești tu care ai crezut (Lc 1, 45). Însă şi voi sunteți fericiți, pentru că ați auzit și ați crezut. Fiecare suflet care crede, zămislește și naște Cuvântul lui Dumnezeu, recunoscându-i operele. Fie ca în fiecare dintre voi să se afle spiritul Mariei, pentru a-l preamări pe Domnul şi a tresălta de bucurie în El. Dacă una este mama lui Cristos după trup, în schimb, după credință Cristos este zămislit și născut de toți. Fiecare suflet trăieşte în propria lui curăţie. Aşadar, oricine știe să se comporte astfel, îl preamăreşte pe Domnul așa cum Maria L-a preamărit în timp ce duhul ei tresălta de bucurie în Dumnezeu, mântuitorul său. Domnul este preamărit, după cum se citește într-un alt loc: Lăudați-l împreună cu mine pe Domnul! (Ps 33, 4) Cuvântul uman nu poate să adauge ceva gloriei lui Dumnezeu, însă El este lăudat în noi. Imaginea lui Dumnezeu este Cristos (cf. 2 Cor 4, 4; Col 1, 15); sufletul care trăiește în dreptate și face binele laudă această imagine a lui Dumnezeu, dă cinste asemănării lui cu Creatorul său, şi devine astfel una cu El, participând într-un anume fel la gloria Lui.